O viaţă dedicată teatrului încununată cu un Premiu UNITER pentru întreaga activitate
„Teatrul... pentru mine nu este o meserie, este o nevoie mai adâncă decât înţelesul oricărui cuvânt, nevoia de a scăpa de mine prin mine, este un coşmar şi o eliberare, este singura mea armă de apărare în lupta cu mine şi cu infinitul.” – mărturisea în pagini de carte actriţa Virginia Itta Marcu.
Multe generaţii au putut să se bucure de talentul, dedicaţia şi profesionalismul acestei mari actriţe. Multe generaţii au putut să înţeleagă ce înseamnă teatrul, şi poate chiar viaţa, privind-o pe scenă.
Există actori pe care se clădesc repertorii. Există actori pe care se sprijină o întreagă trupă. Există actori care dăruie şi care îi învaţă şi pe cei mai tineri cum să o facă. Generos. Senin. Profund. Parafrazându-l pe Strindberg, acei actori „stâlpi ai teatrului”.
Un astfel de actor, un astfel de om este şi Itta Marcu. A păşit pe scena braşoveană în anul 1963 şi încă nu s-a desprins de ea. A enumera aici zecile de roluri pe care le-a jucat ar fi, poate, doar un gest informativ. Ca să puteţi „simţi” şi înţelege cu adevărat forţa talentului acestei mari actriţe nu trebuie decât să păşiţi pragul Teatrului „Sică Alexandrescu” pentru a o vedea într-un rol memorabil, în spectacolul „Trei femei înalte” de Edward Albee.
Şi iată că, acum, breasla teatrală îi face o reverenţă, prin decernarea Premiului UNITER pentru întreaga activitate. Un premiu ce încununează o carieră, o viaţă, un destin. Un premiu pentru o actriţă care „conţine în ea misterul Gretei Garbo şi parfumul lui Liubov din Livada lui Cehov.”
