Excursiile sau cumpărăturile sunt un lux pentru majoritatea pensionarilor braşoveni. Majoritatea bunicilor noştri nu au depăşit graniţele ţării, şi nu pentru că ar fi mari patrioţi, ci pentru că nu le-a dat mâna să fugă într-o plimbare, când ştiau că urmează să achite maldărele de facturi. Iar dacă plecau într-o excursie, nu le mai rămâneau bani pentru mâncare. La vârsta de 79 de ani, doamna Maria Checheş îşi aminteşte doar din poze de plimbările prin ţară.
„N-am mai fost într-o excursie după Revoluţie, pentru că n-am avut cu ce. De unde bani? Totul e scump. Nu putem să acoperim toate cheltuielile din pensia noastră şi cu banii ăştia trebuie să ne mai ajutăm şi copiii”, ne-a spus Maria Checheş. A muncit 36 de ani, iar acum se gândeşte de două ori înainte să-şi cumpere o haină. „Din astea lungi, din hainele lungi pe care le-am avut de sezon, mai tăiem şi le facem trei-sferturi sau scurte. Un pantalon mai cumpărăm, dar de la mâna a doua, de ce să nu recunoaştem?”, a adăugat braşoveanca. Îşi doreşte să viziteze Germania, dar spune totuşi că mai bine pune bani deoparte să-şi ajute copiii şi nepoţii. A trecut prin multe greutăţi şi n-ar mai vrea să se gândească la viaţa ei. Preferă să poarte de grijă tinerilor.
„Ştiţi ce-mi permit? Să-i cer lui Dumnezeu sănătate şi să nu cad la pat, ca să aibă alţii grijă de mine să cad pe capul cuiva. Şi să ne mai lase ăştia în pace, să nu mai umble la pensii. Doamne, bine că nu mai lucrez, că nu cred că mai dormeam seara de frică, gândindu-mă că a doua zi poate nu mai am unde să merg la serviciu”, a mai spus Maria Checheş.
Viaţa cu 435 de lei pe lună. Elena Răzoare a ieşit la pensie anticipat, pe caz de boală, după 34 de ani de muncă. „La pensia pe care o am nu ne descurcăm, am 435 de lei, plătim medicamente, facturi şi apoi alte lucruri”, ne-a explicat Elena Răzoare. A avut ghinion din copilărie, când ambii părinţi au murit.
A rămas să îngrijească 6 fraţi şi atunci s-a îmbolnăvit foarte tare. Suferă chiar şi azi de insomnie: spune că doarme maximum două ore pe noapte. Pensia extrem de mică nu-i permite nici măcar deplasări la rude în ţară.
Ca să nu mai vorbim de faptul că nu a simţit gustul străinătăţii. „În străinătate nu am fost niciodată. Şi, dacă ar fi să merg, m-aş duce la Ierusalim, să vizitez locurile sfinte”, mai spune femeia.
„Excursie“  în cartier. Domnul Pascu face sport în parc, pentru că nu are de unde să plătească un abonament la o sală de fitness. Se bucură de gratuitate în aer liber, dar e trist că a îmbătrânit fără să aibă plăcerea să descopere secretele altor popoare. „În primul rând, nu-mi permit să merg în străinătate, în excursii, mi-ar plăcea să văd lumea, dar deocamdată străinătatea mea sunt Cristianul, Ghimbavul”, ne-a spus Ioan Pascu. Bărbaţii pensionari care nu fac sport în parc au ales altă modalitate de petrecere a timpului în natură. Se întâlnesc să joace cărţi şi să uite de pensiile mici care le-au sărăcit sufletele.