Sari la conținut
traditii-de-sfantul-nicolae-

In ziua de 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine călare pe un cal alb, îşi scutură barba cea albă şi face să ningă. Când se întâmplă să nu ningă atunci se spune: „Hei, a-ntinerit Sfântul Nicolae!”
Sfântul Nicolae s-a născut în secolul al III-lea d.Hr., în localitatea Patara, din provincia Lichia, în ţinutul Cappadociei bizantine, din părinţi adânc credincioşi.
El a fost contemporan cu Sfântul Vasile cel Mare şi cu Sfântul Ioan Gură de Aur, născuţi în aceeaşi provincie, pe tărâmul căreia s-a statornicit cu tărie credinţa întru Hristos, în pofida persecuţiilor.
Încă din adolescenţă a ­urmat calea preoţiei, fiind hirotonit şi păstorind cu credinţă creştinii din oraşul natal, săvârşind minuni, vindecând surzi, orbi, ologi.
Legendele spun că într-o zi, pe când ieşea de la biserică cu părinţii săi, a văzut un grup de copii sărmani, care cerşeau unui negustor bogat, bomboane. Acesta i-a refuzat. Tatăl lui Nicolae le-a cumpărat o pungă de dulciuri, dar multora nu le-au ajuns. Îndurerat de acest lucru, Nicolae s-a rugat fierbinte la icoana Mântuitorului, postind şi plângând. În dimineaţa următoare, locuitorii cetăţii Petra au rămas uimiţi de minunea care se întâmplase în casele creştinilor, toate încălţările copiilor fiind pline de dulciuri.
După moartea părinţilor săi, care s-au stins amândoi în aceeaşi zi, şi-a împărţit întreaga avere săracilor.
Uneori, Sfântul Nicolae ajută corăbiile creştinilor în luptele maritime contra corăbiilor păgâne. Alteori, el întârzie la adunarea sfinţilor, deoarece a trebuit să arate drumul spre Rai corăbiilor cu suflete bune, iar celor cu suflete rele, drumul spre Iad.
Alte relatări legate de Sfântul Nicolae îl înfăţişează călare pe un tun, lui rugându-i-se soldaţii în timpul războiului. Este un sfânt bun prin excelenţă. Ajută săracii, văduvele şi copiii orfani. Fetele sărace primesc de la el pungi cu bani, aruncate pe fereastră, pentru a se putea căsători.
Într-una din povestirile legate de Sfântul Nicolae, se relatează că odată a fost bolnav şi că a primit un leac pe care l-au băut cele trei slujnice ale lui. Acestea se transformară în spirite, la fel ca şi servitoarele lui Alexandru cel Mare.
În arealul carpato-dunărean Sfântul Nicolae este găsit şi sub denumirea de Sânt Nicoară. Celebrarea lui este penultima sărbătoare din cununa anului, din Prăznicarul bisericesc, ­fiind ultimul prag spre marea sărbătoare a Naşterii lui Iisus. Acest prag astronomic de parcurgere a timpului spre solstiţiul de iarnă era transpus alegoric în legenda lui Sânt Nicoară, care era văzut ca păzitor al cerului şi al soarelui, în goana acestuia spre Miază-Noapte.
De la Sâmedru la Sânt­andrei, conform credinţei populare, timpul îmbătrâneşte, aerul devine apăsător, iar nenorocirile ne împresoară. Dar Sânt Nicoară veghează, slobozind pe alte tărâmuri relele, aducându-ne binele, soarele, lumina. De aceea, ziua lui este considerată una a bucuriei şi a victoriei. Însuşi numele lui vine de la grecescul Nikolas, folosit în Grecia antică drept apelativ pentru învingători (de la Nike, zeiţa victoriei).
O frumoasă legendă povesteşte că Dumnezeu i-a încredinţat Sfântului Nicolae şi Sfântului Toader sarcina de a păzi soarele şi de a-l opri să devieze din drumul său.
În această zi, se pun crenguţe de pomi fructiferi în apă, pentru a înflori până la Anul Nou, ocazie cu care se apreciază şi rodul ­livezilor. Dacă Sfântul ­Nicolae vine pe un cal alb – pe 6 decembrie va fi zăpadă, înseamnă că iarna va fi scurtă, dacă vine pe un cal negru, iarna va fi lungă.
Se spune că toţi cei care poartă numele Sfântului Nicolae sau sunt născuţi în ziua lui sunt binecuvântaţi de Dumnezeu cu toate harurile, cu armonie ­sufletească, cu bunătate, milostenie şi multă credinţă. Ei sunt dăruiţi să fie sprijin altora, să fie luminaţi de înţelepciune şi de ­spi­ritul de jertfă pentru semenii lor.
În zonele etnografice ale judeţului Braşov, ziua Sfântului Nicolae este ziua care marchează constituirea cetelor de feciori.

Comentarii

Ultimă oră