Sari la conținut

Sfatul psihologului: Lectura de acasă: Să învăţam ritmul celor mici

sfatul-psihologului-lectura-de-acasa-sa-invatam-ritmul-celor-mici-

Adesea părinţii sunt înclinaţi să îşi urmeze propriu ritm şi fără să stea prea mult pe gânduri îi trag şi pe micuţii lor după ei. Ritmul adulţilor este mult mai rapid, mai alert decât al copiilor. A le cere copiilor să se adapteze acestui ritm, înseamnă a-i suprasolicita şi a-i dezorienta. Le cerem să fie rapizi şi eficienţi în acelaşi timp: “Trezeste-te acum, suntem în intarziere”, "Grăbeşte-te, o să întârzii la şcoală!", "Repede la baie să te speli pe dinţi!" "Vino urgent la masă!", “Strange acum jucăriile că plecam”. Stres, oboseală, presiune, agitaţie, trezire bruscă, spălat în fugă, îmbrăcat, plecat, toate sunt făcute în mare viteză şi în defavoarea relaţiei părinte-copil. în tot acest timp uităm că nu sunt pregătiţi pentru un astfel de ritm. Copii au o altă noţiune a timpului. De la 5 ani, noţiunea de timp se construieşte treptat şi este în final însuşită la vârstă de 8 ani.

Ce putem face astfel încît să obţinem eficientă şi armonie în familie:

1. Să evităm imperativul "Grăbeşte-te!". îl va deruta şi nu va fi o alegere naturală în care copilul să se simtă respectat.

2. Trezitul de dimineaţă să se facă cu blîndeţe! Copilul are mare nevoie să se pregătească în ritmul propriu pentru o zi ce îi solicita atenţia, puterea de concentrare şi întreaga fiinţă! Evitaţi trezirile în timp record, asemenea “dusurilor reci”, şi încercaţi să-l treziţi cu un sfert de oră mai devreme. Puteţi obţine rezultate mai vizibile dacă lucraţi puţin la ora de culcare de seară, aceasta în jurul orei 20.30. Trezitul de dimineaţă să fie acel timp special petrecut cu copilul (2-3 minute) care îi asigură o bună dispoziţie, o trezire naturală printr-o mângâiere, un cuvânt de alint, un joc scurt, un cîntec, o jucărie preferată care îi anunţa trezirea.

3. Să evităm să facem lucrurile în locul copilului! Pentru a putea ajunge la timp la grădiniţă, părinţii îl îmbracă, îi leagă şireturile, îi fac patul, îi fac ordine în cameră, îl duc chiar şi în braţe. Acesta abordare îl încurcă pe copil, nu îl ajută să înveţe cum să fie eficient şi autonom şi să-şi însuşească obligaţiile cotidiene, să fie responsabil.

4. Să oferim indicaţii clare asupra a ceea ce aşteptăm de la el! O activitate (ex: îmbrăcatul) trebuie fragmentată în mai multe acţiuni: "îmbracă haina", "închide nasturii", "puneţi şosetele", “puneti pantalonii”.

5. Trecerile de la o activitate la alta să fie făcute ţinând cont de ritmul copilului! Copilul va avea astfel timp să anticipeze şi să se încadreze într-un anumit timp anunţat în prealabil. îi puteţi spune, de exemplu: "Eu pregătesc masa, tu ai 10 minute pentru a-ţi încheia jocul". Dacă îl forţăm, îi poruncim să se oprească din joc imediat pentru a veni la masă, fără a-l pregăti, poate ajunge în situaţia de a simţi repulsie faţă momentul mesei.

6. "Da" pentru joacă şi destindere! Programaţi-vă "goluri de timp", fără a-i cere să facă nimic precis, sau impus. Dacă v-aţi obişnuit să planificaţi activităţile copilului, amintiţi-vă că are nevoie de momente în care să fie lăsat să improvizeze, să aleagă să facă ceea ce îl interesează după bunul sau plac. De exemplu, îi puteţi spune: “Astazi la prânz, noi părinţii suntem musafirii tăi. Eşti liber să faci pregătirea acestui moment după cum îţi place, de la alegerea jocurilor, până la pregătirea unei gustari”. în final puteţi exclama: “E atât de plăcut să văd cum ai organizat aceast moment în detaliu, ai ales un joc de familie în care toţi ne-am distrat, iar bruschetele tale au fost foarte hrănitoare.

Succes!

Camelia Bolocan, psiholog-psihoterapeut adlerian, autonom

Specialist în psihoterapie şi consiliere psihologică pentru copii, adolescenţi şi părinţi

Telefon - 0745.356.801

psihologterapeutbv@gmail.com

Comentarii

Ultimă oră