Bun găsit, stimaţi cititori! În acest articol m-am gândit să aduc în discuţie temerile noastre de fiecare zi. 
 
           Aşadar, teama de sărăcie, teama de neînţelegere sau conflictele din familie,  teama pierderii locului de muncă, teama schimbărilor din cadrul legislativ: taxe, impozite, teama de îmbolnăvire, iată câteva din fricile majore ale românilor aflate la purtător.
            Încep prin a vă spune că există temeri care ne-au fost transmise genetic, o dată cu naşterea noastră şi temeri induse pe care le preluăm de la societate, le dezvoltăm şi le hrănim pe parcursul întregii vieţi.
            Acestea sunt temeri conştiente sau inconştiente, cu sau fără obiect, ţinute sau nu sub control şi care ne influenţează viaţa în mod negativ aducînd cu ele nelinişte, stres, anxietate, depresie. 
 
            Frica este cea care ne protejează de pericol, ea este sănătoasă, însă cu măsură. Ea poate deveni un duşman în momentul în care este iraţională, se bazează pe gânduri sau scenarii care sunt doar în mintea noastră şi care nu au o bază logică de a se materializa şi ne domină gândurile de mai  multe ori pe zi. 
 
            Aceste frici iraţionale trăite intens şi succesiv devin veritabile fobii. 
            Ce este teama sau frica? Teama este o stare de nelinişte şi tulburare, înfricoşare, provocată de un pericol real sau imaginar sau poate fi numită simplu: lipsa curajului. Românii au frici, fără doar şi poate, însă aceste frici par să fie ceva firesc, natural sau ceva cu care ne-am obişnuit. Întrebarea mea este: Care sunt beneficiile pe care le avem de pe urma fricilor noastre? Oare aceste temeri nu cumva ne fac să ne asumăm mai puţin responsabilităţile şi viaţa însăşi? Un lucru e clar: acceptarea acestei situaţii precum şi lipsa de intervenţie face să se acumuleze această stare în fiecare zi, să se adauge la cea anterioară fără că ea să fie rezolvată şi face ca lucrurile să se precipite.
 
              Iată cum putem  recunoaşte o persoană temătoare prin formulele de adresare folosite de aceasta: mă tem că.., mi se pare că..., socotesc că..., am sentimentul (neplăcut) că...sunt îngrijorat de…, îmi fac griji pentru.., bănuiesc ca…, suspectez pe cineva… etc.
             Am putea privi în jurul relaţiilor noastre, din familie, muncă, şcoală, prieteni şi chiar către propria persoană spre a observa în zile următoare care este frecvenţa folosirii acestor expresii.
 
              Şi dacă tot am devenit conştienţi şi am observat aceste obstacole vă propun să investigaţi de unde vin aceste temeri şi cum vă încetineşte evoluţia şi îndeplinirea scopurilor personale.
             Am putea denumi aceste stări care ne taie avântul şi zborul: „Frici care interferează cu cresterea”. 
 
             Dacă însă aveţi copii vă recomand să-i observaţi în situaţiile care le provoacă teamă, ce mijloace de exprimare folosesc şi care este reacţia dumneavoastră în acele momente. Ce rol vă caracterizează în relaţie cu copilul, cu partenerul, prietenul dumneavoastră: salvator, agresor, victimă? 
 
            În concluzie, vă recomand să cereţi ajutor pentru a descoperi şi interveni asupra modul de apreciere a unor pericole create de temerile dumneavoastră. 

            Mult succes şi fiţi binecuvântaţi!
  
Camelia Bolocan, psiholog-psihoterapeut adlerian, autonom
Specialist în psihoterapie şi consiliere psihologică pentru copii, adolescenţi şi părinţi
Telefon - 0745.356.801
psihologterapeutbv@gmail.com