Era ajun de Crăciun, leat 1455, în cetatea Braşovului...Ningea, potop! Câteva fete foarte tinere se opinteau să tragă la deal, prin zăpadă, o sanie mare, plină cu provizii pentru soldaţii din Bastionul Ţesătorilor, situat în apropierea casei lui Vlad Ţepeş, pe atunci guvernator militar al Braşovului. Aflat împreună cu ofiţerii săi la baza dealului, Vlad a sărit să le ajute. Galanteria voivodului li s-a părut tuturor ciudată, până au înţeles că acesta nu-şi mai lua ochii de la codana blondă cu ochi albaştri...
Khatarina era fiica starostelui ţesatorilor (zunftmeister) din Corona,  Thomas Siegel, și relaţia ei cu voievodul a durat 20 de ani având  împreună cinci copii: Vladislav (1456), Catherina (1459), Christian (1461), Hanna (1463) şi Sigismund (1468).
Crudul voievod  a copleșit-o pe tânăra lui iubită cu multă tandrețe, în timpul celor douăzeci de ani, fiind singura femeie pentru care i-a cerut Papei, în repetate rânduri, să îi îngăduie divorţul.
Idila din casa Tartler
Când l-a cunoscut pe voievod Katharina avea vârsta de 17 ani și el 34 de ani. Ea a crescut la Mănăstirea Franciscanilor din Mahlersdorf, după ce un incendiu i-a lăsat săracii lipiți. Sărac și bolnav, fostul conducător al breslei țesătorilor locuia împreună cu familia la rudele soției, Susanna (născută Fronius), în casa numita Tartler (imobil care există și azi, pe strada Poarta Șchei nr 14. Ţepeş trecea des pe la această casă pentru a o vedea pe iubita sa, Katharina, care își petrecea cea mai mare parte a timpului țesând într-o cameră de la parter. Îi comanda cele mai frumoase rochii, din mătase și dantelă  din Veneția și Flandra.
Până s-o cunoască pe Katharina, Ţepeş a avut mai multe iubiri, între care Ursulla (din Schassburg / Sighişoara), Erika (din Bistriţa) şi Lize (din Hermannstad / Sibiu). Aceste cuceriri ale domnitorului au creat nemulţumiri în rândul breslelor săseşti, familiile tinerelor dorind să le căsătorească cu cineva din comunitatea lor. Ţepeş a avut grijă să le căsătorească sau să le logodească pe toate iubitele sale de până la Katharina. Pe aceasta nu concepea să o împartă cu cineva.

Cronica transilvană din secolul al XVIII-lea mai arată că idila Prinţului Vlad,  guvernator militar, şi Duce de Făgăraş şi Amlaş, cu frumoasa Katharina a creat revoltă în rândurile pretendenţilor la mâna fetei, trei dintre ei provenind din familii înstărite ale comunităţii săseşti.
Se spune ca dragostea pentru Katharina i-a stârnit crize foarte violente: lovea cu sabia lucrurile din jur sau se răzbuna pe cei care erau prin preajmă. Scenele de gelozie ale domnitorului au îngrozit cetatea Braşovului - în una dintre acestea fiind rănit un preot.
Masacrul din Bartolomeu şi cosiţa de aur
În timpul masacrului din Bartolomeu, la urechile domnitorului a ajuns vestea că nevestele negustorilor din cetate au atacat casa unde locuia Katharina. Au bătut-o şi au pus-o la Stâlpul Infamiei din Piaţa Sfatului.
Pentru că i-au tăiat cozile, domnitorul a ameninţat cã va da foc întregii cetăţi. Ca s-o scape pe iubita sa, i-a eliberat pe ceilalţi negustori saşi ce urmau sã fie ucişi în Bartolomeu.
Legenda spune cã Ţepeş ar fi reuşit să recupereze una dintre cosiţele Katharinei, pe care apoi a păstrat-o aproape cu sfințenie. Într-o zi a surprins-o pe soţia sa că umbla în dulapul în care îşi ţinea, ca pe un obiect sfânt, cosiţa. S-a supărat foc şi a bătut-o. Vlad Țepeș voia să o ia ca soție pe Katharina, dar religia nu permitea despărțenia, deşi avea mai mulţi copii cu amanta din Braşov. I-a scris des Suveranului Pontif, Papa Pius II, cerându-i o scrisoare de indulgență pentru a i se anula căsătoria cu prima soţie, Anastasia Holszanska, nepoata reginei Poloniei, dar nu a primit aprobare.
După moartea domnitorului, Katharina, ajunsă la 39 de ani, s-a întors la mânăstirea unde copilărise.
Din cei 20 de ani de dragoste, a rămas casa din Strada Poarta Schei nr. 14 şi o poveste crud-superbă, cum erau iubirile acelei vremi. Frumoasa Katharina a fost singura femeie care a reuşit să îmblânzească inima crudului voievod...