Sari la conținut
radu-gologan-antrenorul-de-minti

Povestea de viaţă a profesorului Radu Gologan a fost  prezentată în cadrul emisiunii "Brasoveni pentru brasoveni" de la MIX2TV. Emisiunea ,,Braşoveni pentru braşoveni”  este difuzată pe MIX2TV- vineri – 20:30 şi 22:30, sâmbătă – 19:30 şi duminică – 08:30, 14:00 şi 20:00. Emisiunea poate fi urmărită şi pe internet la adresa www.mixtvbrasov.ro.

"Nu sunt un matematician de geniu, sunt unul ... decent ! Aşa se defineşte, aproape timid , antrenorul de matematicieni olimpici al României. Omul care străluceşte , modest, crescând scântei de geniu acolo unde le găseşte. Şi pregătind focul. Focul care încălzeşte . Focul care luminează! Focul care împinge omenirea încă un pas măcar, înainte.  Profesorul care poartă în sânge gena Gologanilor şi spiritul luminos al familiei Puşcariu a învăţat devreme, de la bunicul lui că singură şansă de a reuşi în societate este să fii..excepţional ! Aşa nimeni nu te da deoparte ! E greu să începi cu cineva atunci când vorbeşti despre strămoşii lui Radu Gologan. Cel mai bine e să laşi să curgă lin povestea familiei care a schimbat în timp straiele de oieri cu cele de intelectuali: profesori, economişti, cercetători, ingineri... Toţi oameni care au avut un cuvânt de spus în domeniile lor”

L-am întâlnit pe profesorul Radu Gologan la Bran, unde venise pentru o mică vacanţă  în  casa bunicului  din partea mamei, doctorul Iosif Puşcariu. Clădirea, pe care moştenitorii  o repară de câţiva ani, datează de pe la 1900.  A aparţinut statului, până să fie recuperată de familie,  şi era destul de degradată. Străbunicii Puşcariu din Bran erau oieri, iar din cei 12 copii, unul singur, Iosif,  a avut şansa să înveţe carte.  Şi străbunicii paterni erau ciobani înstăriţi, din zona Săcele. Erau foarte avuţi, aveau mii de oi si 1000 de cai in Balta Brăilei, aproape neștiutori de carte , dar foarte pragmatici. Cei din Bran se descurcau mai greu pentru ca aveau 12 copii. Unul a fost ajutat, a primit bursa Gojsu și a ajuns medic. A fondat Spitalul de ochi din Braşov. Brănenii ii spuneau doctorul și soția, la fel. O altă personalitate a Branului, înrudită cu această familie, este cunoscutul filolog  Sextil Puşcariu, cel care a scris cu atâta drag despre frumuseţile Braşovului de altădată. Dacă în marea familie Puşcariu sunt acum mulţi intelectuali răspândiţi peste tot în ţară şi în lume, şi neamul Gologanilor are cu ce se mândri. Bunicul Vasile Gologan a condus Braşovul cu multă dăruire în vremuri foarte dure, între rebeliunea legionară şi ocupaţia sovietică (1941-1944). Ca doctor în ştiinţe economice, este  autorul a numeroase studii si materiale istorice privind comerţul românesc.

Bunicul Gologan şi-a luat doctoratul în ştiinţe economice , a scris studii despre a fost preşedintele Camerei de comerţ Braşov şi Antonescu l-a numit primar la Braşov, deşi nu făcea nici un fel de politică. Băiatul primarului Gologan, Gelu,  s-a căsătorit cu Stanca, una dintre fetele doctorului Puşcariu din  Bran. El - inginer, pionier în construcţia de pârtii, ea profesoară de matematică. ,,O pereche nedespărţită", aşa cum îi descrie un prieten şi fost coleg de bancă al lui Gelu, scriitorul Constantin Ţoiu. Şi prin cei doi fii ai lor, Călin şi Radu, frumoasa poveste a succcesului, datorat  inteligenţei şi perseverenţei, merge mai departe. A trăit la Sibiu, unde familia s-a mutat, pentru că erau anchetați de securitate, bunicul gologan fusese dus în lagăr. Când a fost eliberat a mers la ei la Sibiu și le povestea despre frumusețea Brașovului.

Când Radu  avea  15 ani, s-au mutat din nou la Braşov. A intrat într-o clasă specială la Şaguna.  Deşi  exigenţa în privinţa învăţului era maximă, elevii aveau o anumită libertate. Profesorii foarte buni ştiau să îmbine cele două părţi. I-a plăcut matematică de mic, a avut profesorii buni şi la Sibiu, dar la Braşov, Horia Banea a fost cel care i-a deschis mintea în privinţa matematicii. El le-a spus că infinitul e Divinitatea, e Dumnezeu, dar nu în liceu, ci la o întâlnire după căderea comunismului Îşi da seama că a preluat şi gesturile profesorului Banea, se plimbă prin clasa exact ca el. Nu doar matematica era preocuparea tânărului Radu Gologan. Se întâlneau cu jumătate de ora înainte de ore și povesteau ce au citit, dezbăteau, era o concurenţă. Nu citea că îl obliga cineva, ci trebuia să facă față. Ascultau muzică, cântau , vorbeau de melodiile ,,interzise” de la Europa Liberă. Profesorul Marcu le spunea să citească în liceu, ca apoi nu o să mai aibă timp, și acum îi dă dreptate. Radu Gologan a hotărât că matematica va  fi  drumul său, după Olimpiada din Ungaria, din 1970,  unde a câştigat  medalia de argint. Pe drumul de întoarcere, profesorul Otescu îl sfătuiește să aleagă matematica. Era tentat să meargă şi la Automatica - Calculatoare. Tatăl nu s-a opus ideii de matematică, deşi iniţial ar fi dorit să se facă inginer ca el. De la 15 ani a fost lăsat singur la mare, in excursii, dar au primit tot timpul sfaturi de comportament - sa vina la ora stabilita, sa anunțe , sa nu treacă aiurea strada. Si el ți-a învățat familia așa.

În 1971 a câştigat concursul Gazetei Matematice, iar în 1972  obţine în Ceohoslovacia bronzul la Olimpida de matematică. La facultatea de matematică a fost admis fără concurs, datorită medaliilor de la Olimpidele internaţionale.

Adolescentul mângâiat timpuriu de aripa geniului a înţeles că doar şlefuit aprig diamantul prinde strălucire fără egal. Că doar în competiţie se multiplică măiestria , în timp ce valoarea creşte...nu aritmetic ci geometric! Că, într-o formulă a succesului, unică în fapt pentru fiecare fiinţă umană în parte, mai mult de jumătate ar fi muncă plină de pasiune. Că cealaltă jumătate ar fi împărţită de talent şi de măiestria profesorului. Şi profesor şi a dorit să ajungă , pentru copiii pentru care matematică rămâne..cel mai fascinant dintre jocuri!!! Pentru că - nu- i aşa? -  după cum spunea un celebru matematician american:

„Matematica pură este cel mai bun joc din lume. Este mai captivantă decât şahul, mai riscantă decât poker-ul şi durează mai mult decât Monopoly. Este gratuită. Poate fi jucată oriunde – Arhimede se juca într-o cadă.” (Richard J. Trudeau, matematician american)

Şi a mai învăţat Radu Gologan în anii de şcoală că profesorul adevărat nu strică un copil şi nu l striveşte. Îl creşte, îl potenţează, îl lasă să zboare! Că dacă nu ai har, catedră nu ar trebui să fie niciodată o opţiune! Că dincolo de matematică trebuie să rămâi om pentru că „Nu orice contează poate fi numărat. Şi nu orice poate fi numărat contează!"

Anii de studenţie au fost frumoşi şi trecea peste mizeria acelor ani cufundându-se în matematica. După terminarea facultăţii, ajunge profesor la un liceu tehnic în Bucureşti, iar în din 1978  devine cercetător ştiinţific, la Institutul de Matematică, creat şi datorită intervenţiei  Zoiei Ceauşescu, cu care Radu Gologan a fost apoi în relaţii de amiciţie. Radu Gologan spune că Zoia Ceauşescu a fost o matematiciană decentă, care a încercat să se delimiteze de părinţii. Radu Gologan a îmbinat cercetarea cu catedra, fiind din 2000 profesor la Facultatea de automatică şi calculatoare. Din 2008 este preşedintele Societăţii de Ştiinţe Matematice din România, contribuind la  revigorarea Gazetei Matematice,  iar de 12 ani este  coordonatorul Lotului Naţional pentru olimpiada de  Matematică. Tinerii noştri au strâns un adevărat tezaur de medalii -  în fiecare an  delegaţia noastră se întoarce de la olimpiadele internaţioanale cu aur,  argint şi bronz. Prima ediție a Olimpiadei internaţionale de matematică  a avut loc la Brașov, în 1959. Au participat șapte țări din Europa de est. Pe primul loc s-a clasat echipa României. De-alungul anilor, ţara noastră a avut rezultate remarcabile, de la locul întâi, la pozitiile  10- 15 din 100 de tari participante.

Olimpicii noştri, cu rare excepţii,  aleg să meargă afară, la studii. Liceenii trecuţi prin mâna lui Radu Gologan au ajuns să câştige astăzi mult mai mult de ori mai mult decât mentorul lor, dar este bucuros că elevii români salvează reputaţia ţării. Aproape toți ar dori să revină acasă, iubesc țara. Unii o fac, dacă își găsesc joburi bune acasă, alții rămân acolo pe salarii mai mari decât ale mentorului lor. Aproape cu toti se întâlnește, îi trimit mesaje, poze. Deşi ne batem cu pumnul  în piept că avem un sistem de educaţie foarte solid, profesorul Gologan  crede că  elevii români sunt obligaţi să înveţe mult şi prost.

Radu Gologan este de părere că limba română, engleza, literatura universală sau sportul sunt pilonii pe care se poate reconstrui educaţia din ţara noastră. Profesorii ar trebui, totodată, să cultive tinerilor şi simţul artistic. Copiii trebuie sa învețe să asculte muzică, învățământul trebuie sa fie o discuție între dascăl și elev și să-l îndrume spre ce este talentat. Împreună cu colegii matematicieni,  a antrenat peste 100 de medaliaţi,  dar spune că o ţară echilibrată nu are nevoie doar de genii, ci şi de executanţi corecţi, capabili să producă. Crede că modelul american ar fi  salvarea şcolii româneşti. Americanii învață lucruri pragmatice, cate puțin și bine. Cei care sunt dotați sunt ajutați să facă performanta. Radu Gologan nu este de acord cu părinţii care îşi  obligă copiii să ia 10 la toate materiile. Să exceleze la disciplina preferata și să fie de un  8 curat la restul. Ca şi profesorul său de la Braşov , Horia Banea,  Radu Gologan le povesteşte studenţilor despre frumuseţea infinitului.

Nu orice contează poate fi numărat! Şi nu orice poate fi numărat contează! O simte, o trăieşte , zicerea asta, braşoveanul nostru care antrenează minţi dintre cele mai strălucitoare ale planetei. Modest şi frumos, el a ales pentru performanţă România. Nu sunt puţine nopţile în care pleacă trist la culcare urmărind toate cele ce se întâmplă la noi. Dar sunt mult mai multe dimineatile în care se trezeşte fericit şi zâmbitor tocmai pentru că a rămas acasă. Acasă, unde familia lui a scris istorie. Aici, unde Sextil Puşcariu a scris despre Braşovul de odinioară. Aici, Radu Gologan a ales să rămână MATEMATICIANUL. Poetul cifrelor. Iar „Diferenţa dintre poet şi matematician este că poetul încearcă să îşi pună mintea în paradis, în timp ce matematicianul încearcă să pună paradisul în mintea sa”.

Comentarii

Ultimă oră