Sari la conținut
personalitati-brasovene-alexandru-ciurcu

Jurnalist, inventator al propulsorului cu reacţie, Alexandru Ciurcu s-a născut pe 29 ianuarie 1854, în comuna Şercaia, Braşov, într-o familie de vechi cărturari. Familia sa provenea din Muntenia. Deoarece tatăl său, Neculai Ciurcu, a participat la Revoluţia din 1848, acesta, împreună cu familia, a fost nevoit să se refugieze în Transilvania. După terminarea liceului la Braşov, în 1872, s-a înscris la Facultatea de Drept din Viena, dar a făcut în paralel şi studii tehnice între 1873 şi 1876. După terminarea facultăţii se dedică activităţii jurnalistice sub îndrumarea lui C.A. Rosetti şi înfiinţează la Bucureşti câteva jurnale româneşti editate în limba franceză pentru a avea o circulaţie europeană. În această perioadă i-a cunoscut pe I.L. Caragiale şi Mihai Eminescu. În timpul Războiului de Independenţă din 1877- 1878 a fost corespondent de război. După terminarea Răz-boiului continuă activitatea de jurnalist şi se împrieteneşte cu Just Buisson, reprezentant al agenţiei de presă „Havas“ la Bucureşti. I-a apropiat profesia de jurnalist, dar i-a legat pasiunea pentru tehnică.  În 1882 au pus la punct detaliile tehnice ale unui motor cu reacţie. În final se stabileşte la Paris, unde, împreună cu francezul Just Buisson, studiază problema propulsiei aeronavelor mai uşoare decât aerul, respectiv propulsarea dirijabilelor, la vremea aceea în vogă. Propulsorul se baza pe forţa de reacţie care se dezvoltă la evacuarea gazelor dintr-un recipient aflat sub presiune. Au făcut mai multe experienţe şi au ajuns la concluzia că acesta poate fi folosit la propulsarea unui vehicul care se deplasează în aer, pe apă sau pe sol. Definitivează invenţia „Ambarcaţiune cu reacţie-Propulsorul reactiv“, numită mai apoi „Propulsorul cu reacţie Ciurcu- Buisson“. Au propus montarea motorului reactiv pe balonul-dirijabil construit de Gaton Tissandier şi prezentat la Expoziţia de electricitate de la Paris din 1881.
Motorul era format dintr-o butelie de aramă, având o capacitate de 2 l şi un orificiu de evacuare, cu diametrul de 3 mm. Amestecul introdus producea, prin ardere, o presiune interioară de 10-15 atmosfere. Nu se cunoaşte compoziţia amestecului. În descrierea Brevetului se spunea doar că „arde lent în recipiente închise fără să lase reziduuri; produce un volum mare de gaze (are o detentă puternică); se fabrică uşor; are un preţ redus“.
Pe 13 august 1886, ei au experimentat, cu succes, pentru prima oară în istoria tehnicii, o ambarcaţiune cu motor reactiv. Experienţa a avut loc pe Sena, contra cursului apei, şi a durat 15 minute. Presa din Paris a consemnat acest eveniment, menţionând că „o barcă fără pânze, fără vâsle sau zbaturi a urcat pe Sena împotriva curentului“. Autorii au primit Brevetul francez 179001 din 12.10.1886, iar ulterior au brevetat soluţia şi în Germania, Anglia, Belgia şi Italia. Cu ocazia primei experimentări au constatat că este nevoie de o putere mai mare. În consecinţă, au mărit capacitatea buteliei şi au reluat experimentul pe 16 decembrie 1886. Din păcate, în experimentul făcut tot pe Sena, Just Buisson şi-a pierdut viaţa, iar reputaţia lui Ciurcu a fost afectată. Despre aceste experienţe a scris un articol intitulat „Expérience du propulseur à réaction“ şi care a apărut în revista La Nature nr. 755 din 2 iulie 1887. Cercetările au continuat, iar experimentările efectuate cu un motor montat pe un vagonet au demonstrat posibilitatea utilizării motorului cu reacţie fără pericol de explozie. Aşadar, ei au construit şi experimentat primul motor reactiv cu combustibil lichid care putea fi utilizat pentru deplasarea pe apă sau pe şine. Au intuit şi posibilitatea utilizării în aeronautică, dar moartea lui Just Buisson şi lipsa banilor au făcut ca această soluţie de aplicare să rămână doar la stadiul de proiect. Experienţele făcute de Ciurcu şi Buisson pot fi date ca exemplu de metodologie pentru verificarea experimentală a unei soluţii tehnice. Propulsorul era destinat dirijabilelor, dar experimentarea pe o aeronavă era mai dificilă. Au găsit o metodă ingenioasă pentru simularea condiţiilor reale: propulsarea unei bărci. Montarea propulsorului a fost mai uşoară, urmărirea experimentului s-a făcut direct. Pasiunea şi dorinţa de a demonstra corectitudinea unei soluţii sunt un stimulator recunoscut al creativităţii.

Comentarii

Ultimă oră