Creștinii ortodocși o sărbătoresc pe 25 noiembrie pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina. O parte din moaștele sale se găsesc și la Biserica Colțea din București.
Sfânta Muceniță Ecaterina, fiica principelui Consta, a trăit în timpul Împăratului Maximian, la începutul secolului al IV-lea. Sfânta Ecaterina provenea dintr-o familie de rang înalt, beneficiind în acest fel de multe privilegii. Era foarte frumoasă și foarte cultivată, cunoștea foarte bine limba greaca și limba latină și avea cunoștințe temeinice de astronomie și de oratorie.
Ceea ce a rămas deosebit în viaţa Ecaterinei a fost faptul că a avut două viziuni: în prima a văzut-o pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe. Din cauza faptului că nu era creștină, nu a reușit totuşi să vadă şi fața Mântuitorului. Acest lucru i-a descoperit deșertăciunea cunoștințelor ei, a înţeles că totul în viaţă e relativ şi a ales să primească Sfântul Botez.
În a două vedenie i s-a descoperit Hristos, care i-a dăruit un inel de logodnă, spunându-i: „Iată, astăzi te primesc pe ține mireasă Mie nestricata și veșnică, deci să păzești tocmeală această cu dinadinsul și să nu mai primești nicidecum alt mire pământesc”. În următoarea zi, Ecaterina a rămas uimită când a vezut inelul de logodnă pe degetul său.
A fost momentul în care viața i s-a schimbat radical. De atunci înainte a început să condamne cultul și miturile păgâne, i-a înfruntat în discuții publice pe înțelepții vremii și chiar a reușit să-i aducă pe unii dintre ei la adevărată credința.
A fost silită de Maximian să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgâni. Datorită iubirii sale față de Hristos și a înțelepciunii cu care a fost împodobită, Sfântă Mucenița i-a convins de adevărul credinţei ei şi a făcut că toți filosofii prezenți să înceapă să creadă în Hristos și să-L mărturisească că fiind Dumnezeu adevărat. Pentru acest lucru, toți acei înțelepți au fost arși în foc.
Pentru luptă sa împotriva cinstirii zeilor, Sfintei Ecaterina i s-a tăiat capul. Înainte însă, Sfânta Ecaterina a fost supusă torturilor, primind cununa muceniciei prin zdrobirea de fiarele ascuțite a patru roți prinse pe aceeași osie. De aceea, Sfânta Muceniță Ecaterina este reprezentată în icoane ținând în mână o roată. Potrivit sfintelor scrieri, la tăierea capului sau nu a curs sânge, ci lapte, iar îngerii au dus trupul Sfintei Ecaterina în Muntele Sinai, în locul în care Moise văzuse Rugul Aprins. Trupul ei a fost descoperite mai tărziu de un călugăr de la o mănăstire de la poalele Sinaiului. Acesta le-a dus cu dragoste la poalele muntelui Sinai. Acolo s-a ridicat o mânăstire cu numele Sfintei Mucenițe, Mănăstirea Sfântă Ecaterina.
Tradiția spune că în anul 337, Sfântă Împărăteasă Elena a construit un sanctuar în jurul locului în care s-a aflat rugul de foc ce ardea și nu se mistuia, unde Dumnezeu a vorbit prima oară cu Moise. Din cauza atacurile permanente ale triburilor nomade vecine, împăratul Justinian a transformat sanctuarul într-o mănăstire-fortăreata, în secolul al Vl-lea.
Toți cei care ajung să se închine moaștelor Sfintei Ecaterina din mănăstirea de pe Sinai, primesc în dar un inel, în cinstea celui pe care Hristos l-a dăruit Sfintei Mucenițe.
O părticică din Moaștele Sfintei Ecaterina se află la Biserica Colțea din București.
În credinţa creştin ortodoxă, Sfânta Ecaterina este recunoscută ca protectoarea tinerilor, a iubitorilor de carte, a medicilor, a celor care doresc să se căsătorească şi a femeilor ce doresc să devină mame.
Sfântă Ecaterina este și ocrotitoarea studenților teologi din București. Paraclisul din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian” din București poartă hramul „Sfântă Mucenița Ecaterina”.
Sfânta Mare Muceniță Ecaterina este pomenită în calendarul creștin ortodox la 25 noiembrie. În această zi nu e bine să spălăm, să facem păcate, ci trebuie cinstit numele Ei şi al Domnului.
Toţi cei care poartă derivate ale numelui Sfintei Ecaterina îşi sărbătoresc astăzi ziua onomastică. Multe românce sunt sărbătorite în această zi. Dar avem şi sărbătoriţi bărbaţi.
Originea numelui Ecaterina nu este încă foarte clar stabilită, de-a lungul timpului apărând noi şi noi variante:
- Astfel, se pare că Ecaterina ar veni din forma de masculin Hecateros - numele satirilor şi al nimfelor.
- Alţii spun, însă, că provenienţa ar fi de fapt una grecească - din "aikaterine" - ceea ce s-ar traduce prin "pur".
- O altă variantă este că originea numelui ar veni de la Hecate, zeiţa magiei la greci.
- Un alt cuvânt grec din care ar putea proveni acest nume este "katerina" - ceea ce înseamnă "tortura".
Primul nume românesc atestat ce provine de la Ecaterina a fost Cătălina. Acesta, împreună cu forma masculină Cătălin fiind cele mai întâlnite forme la români. Pe langa ele, mai avem şi derivatele autohtone Catinca, Catrina, Caterina, Cati, Katy, Ecaterina, Catina, Catita, Tincuţa, Kitty, dar şi cele străine Catherine în engleză şi franceză, Katherina în germană, Katalin în maghiară şi Katia în rusă.
