Credincioşii sărbătoresc astăzi „Întâmpinarea Domnului”. E o sărbătoare importantă, marcată cu roşu în calendare.
An de an, la 40 de zile după Crăciun, pe 2 februarie, creștinii ortodocși și catolici sărbătoresc Întâmpinarea Domnului, eveniment care simbolizează Întâmpinarea Pruncului Iisus la templu la 40 de zile de la naștere. În popor, praznicul este cunoscut sub denumirea de „Stretenia”.
Sărbătoarea cinsteşte ziua aducerii pruncului Dumnezeiesc la Templul din Ierusalim de Sfânta lui Mamă şi de dreptul Iosif.
Mântuitorul a fost dus la Templu de Fecioara Maria şi dreptul Iosif pentru împlinirea Legii, care prevedea ca orice întâi născut de parte bărbătească să îi fie oferit în mod simbolic lui Dumnezeu în a 40-a zi de la naştere.
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului a fost introdusă la Roma de Papa Gelasiu în anul 494.
Întâmpinarea Domnului sau aducerea Lui spre închinare a ramas ca pildă şi la noi, ca îndatorire a mamelor de a aduce pruncii la Biserică, la patruzeci de zile după naştere, pentru molifta de curăţire a mamelor şi închinarea pruncilor la sfintele icoane. Mama care a născut vine în Biserică şi în numele familiei îl aduce pe noul-născut drept ofrandă lui Dumnezeu, închinându-l la altar. Ritualul este echivalentul botezului la creştinii ortodocşi.
Sărbătoarea mai este cunoscută și sub numele de Aducerea la Templu a Pruncului Iisus sau ca Ziua Lumânărilor, în special în ţările vestice, datorită obiceiului de a binecuvânta lumânările în această zi. Se știe că toți părinții care doresc să-și treacă pruncii în lumea bunilor creștini trebuie să respecte acest ritual.
În credinţa populară ziua de 2 februarie este cunoascută sub denumirea de „Ziua Ursului”.
În trecut, pe la sate copiii erau unşi cu grăsime de urs. Prin această practică se credea că puterea acestui animal viguros era transferată asupra copiilor. De asemenea, pentru a fi puternici şi căliţi în viaţă, copiii firavi erau botezaţi cu numele de „Ursu”. În plus, bolnavii erau trataţi în această zi prin afumare cu păr de urs. Oamenii considerau că puterea ursului poate fi transferată în ziua de 2 februarie asupra oamenilor. În vechime, în satele de odinioară, în special în această zi treceau ţiganii ursari şi se obişnuia ca barbaţii să fie „călcaţi terapeutic” de către urşii dresaţi.
Data de 2 februarie dă naştere şi la predicţii meteorologice.
Din moşi strămoşi se crede că, dacă în această zi este soare, ursul iese din bârlog şi văzându-şi umbra, se sperie şi se retrage, prevestind astfel, prelungirea iernii cu încă 6 săptămâni. Dimpotrivă, dacă în această zi cerul este înnorat, ursul nu-şi poate vedea umbra şi rămâne afară, prevestind slăbirea frigului şi apropierea primăverii.
Ziua aceasta poate fi denumită şi ”ziua premoniţiilor” şi are corespondent în mai multe culturi. Americanii, de exemplu, sărbătoresc „Ziua marmotei” şi are aceeaşi semnificaţie. Numai că la americani, personajul principal, care prevesteşte cât va mai ţine iarna este Marmota Phil, iar ziua se numeşte „Groundhog Day”.
În cultura românească, aceasta este ziua în care se poate stabili dacă iarna se apropie de final sau va reveni cu ninsori şi îngheţ. Trebuie să fim fericiţi dacă în 2 februarie este frig. Cât mai frig. În aşa fel încât să fie râurile îngheţate, ca vulpea să poată trece râul pe gheaţă şi mai ales să fie şi o zi cu pâclă, pentru că este ziua în care iese ursul din bârlog pentru prima oară şi dacă îşi vede umbra, va intra la loc pentru că ştie că dacă e o zi însorită, frumoasă, caldă, se reîntoarce iana.
Sărbătoare Întâmpinarea Domnului, popular denumita Stretenie sau Ziua Ursului este un fel de moment de răscruce. Se consideră că în această zi anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic.
De Ziua Ursului, în funcţie de starea vremii, batrânii prognozau timpul optim al culturilor de peste an, stabilind acum un adevărat „grafic” al semănăturilor de primăvară.
Ziua era considerată, ca fiind şi începutul anului nou pomi-viticol. Prin livezi se purtau adevărate dialoguri între pomicultori şi pomi, iar pomii fructiferi fără rod în anul ce a trecut erau ameninţaţi cu securea. Se credea că în felul acesta, pomii vor fi determinaţi să rodească.
Legat de acest moment calendaristic, se mai credea că Stretenia, sub înfăţişarea unei divinităţi meteorologice feminine, trecea peste ape. Dacă acestea nu erau îngheţate, Stretenia făcea un pod de gheaţă peste ele.
În general, ziua de Stretenie se ține pentru sporul casei și pentru sănătate.
Superstițiile specifice zilei de Stretenie sunt numeroase, multe dintre ele făcând referire la vremea ce urmează.
Cine lucrează în ziua de Stretenie va cădea în boală și i se va strâmba gura;
Dacă vita din gospodărie, în cursul zilei de Stretenie, va bea apă din urma sa, atunci este semn că trece iarna;
Dacă vita bea din streașina casei, atunci anul va fi unul cu mană pentru albine și oi;
Dacă în ziua de Stretenie este cald, atunci, în cursul anului, va fi vară călduroasă și îmbelșugată, iar dacă în această zi este frig, ger și viscol, atunci vara va fi friguroasă și neroditoare;
În această zi, a Streteniei, se strâmbă pârtia, adică începe a se topi zăpada.
Ca o concluzie, aruncăm din aceasta zi o privire spre primăvara. Aşadar, astăzi este Întâmpinarea Domnului. Au trecut 40 de zile de la Crăciun. Şi ţineţi cont, să nu exageraţi prea tare cu munca, pentru că e mare sărbătoare!
