Sâmbătă, 27 septembrie, s-au împlinit 100 de ani de la moartea celui mai important rege pe care l-a avut România, Carol I, scrie click.ro.
După o domnie de 48 de ani, răstimp în care ţara şi-a câştigat independenţa şi a devenit regat, Carol I închidea ochii. Avea o amărăciune în suflet: Primul Război Mondial abia începuse, iar Consiliul de Coroană decisese să ne păstrăm neutralitatea, deşi Regele ar fi vrut să fim de partea Germaniei de care se simţea legat. Revista Historia a realizat o serie de articole în care prezintă contextul morţii lui Carol I (1866 - 1914). Într-unul dintre acestea aflăm ce s-a întâmplat în ziua tragediei: "Peleş, 27 septembrie 1914. Trecuse de ora 5:30 şi pentru colonelul Paul Angelescu, adjutant regal, era o dimineaţă neobişnuit de agitată. Ca prin vis, i se pare că aude zgomote de paşi dincolo de uşa dormitorului său. Apoi, linişte... şi din nou mişcări care trădează oameni grăbiţi. Şi, în fine, un ciocănit puternic care îl face să tresară. Uşa de la camera sa se deschide şi îl vede intrând pe Ion Mamulea, medicul personal al regelui: «Sculaţi, domnule colonel, şi vă îmbrăcaţi pentru a lua toate măsurile necesare, anunţând şi la Bucureşti pe primul-ministru de o mare nenorocire: regele a murit!». Angelescu se îmbracă în câteva secunde, apoi se repede spre scara care ducea la apartamentul suveranului. Urcând câte două trepte, intră în dormitorul regelui. Îl vede în pat şi are impresia că doarme, însă regina Elisabeta îi spune: «Iubitul nostru rege s-a stins ca un pui!». Pentru mulţi români, vestea a fost un şoc: omul care se afla la cârma României de jumătate de secol lăsa ţara într-un moment de mare încercare.
