Joseph Campbell -“Erou este acela care si-a daruit viata unui lucru mai important ca el insusi”

 

Pe 2 martie, 1990, împreună cu mai mulţi colegi de la ROMAN SA - locul de unde a pornit revolta muncitoreasca din 15 noiembrie 1987 - am participat la prima comemorare a eroului-martir, Liviu Babeş, un erou necunoscut până atunci. Cu prilejul acelei ocazii a fost dezvelită, pe Pârtia Bradul, unde pe 2 martie, 1989, Liviu Babeş devenea o torţă vie în numele liberatii, o cruce de fier şi s-au depus câteva coroane de flori.

 

Pe 2 martie 2017 se implinesc 28 de ani de când Liviu Babeş a recurs la acest sacrificiu suprem in speranţa ca alţii să trăiască mai bine. Acest gest radical s-a vrut o palmă adresată regimului comunist care subjuga românii ajunşi la disperare, dar care nu aveau curajul, inca, să ridice capul şi să se opună dictaturii comuniste. Liviu Babeş prin al sau gest extraordinar, dar fatal şi singular, a încercat să atragă atenţia internaţională asupra situaţiei disperate din România, lăsând însă, in urma sa, o soţie, Etelka, şi o fetiţă, Gabriela, de numai 12 ani. Un gest radical, un gest nebun, dar unul lucid, un gest împotriva mizeriei comuniste şi nocive care măcinase şi transformase naţiunea românească într-un zombie ambulant.

 

Liviu Cornel Babeş, un braşovean in vârsta de 47 de ani lucra ca maistru electrician la Trustul de Prefabricate din Brasov şi in paralel urmase cursurile Şcolii Populare de Artă din Braşov, devenind un pictor si un sculptor apreciat. In anul 1989, pe 2 martie, Liviu Babeş s-a autoincendiat, s-a transformat într-o torţă umană, în timp ce cobora pe Pârtia Bradul, din Braşov, având în mână un carton pe care scria'Stop Murder! (Opriţi crima) Braşov = Auschwitz". După două ore de agonie petrecute la spital, Liviu Babeş avea să spună adio unei lumi în care el nu se mai regăsea, unei dictaturi monstruoase pe care el nu o mai suporta, dar cu speranţa că gestul sau va avea un ecou internaţional şi ceva se va schimba în bine pentru românii de rând şi familia sa.

 

A fost comparat cu Jon Palach, un student care şi el şi-a dat foc în PiaţaVencelas din Praga pentru a protesta faţă de invadarea Cehoslovaciei de catre trupele sovietice. Liviu Babeş a încercat prin acest sacrificiu suprem să fisureze acest regim ermetic al despotismului absolut, însă ecoul nu a fost pe măsura gestului sau unic.

 

Un ziarist britanic scria în paginile unui săptămânal că: "Am auzit un geamăt şi un om cuprins de flăcări a apărut din pădure. Nu părea că încearcă să-şi stingă cercul de flăcări care îl cuprinsese. Nu spunea un cuvânt, dar aveam impresia că-i aud sfârâitul părului şi al pielii. Durerea sa era cumplită, dar, deşi trecuse mai mult de un minut de când îl observasem, nu dădea niciun semn că ar încerca să se salveze. Atunci a apărut cineva cu o pătură şi împreună am încercat să-l stingem".


Liviu Cornel Babeş  a fost declarat "erou-martir" la 4 iunie 1997, iar în prezent o stradă – fosta stradă Rândunicii - din Municipiul Braşov îi poartă numele. După multe tergiversări şi amânări, Primăria Municipiului Braşov a amplasat un monument chiar pe Pârtia Bradul – locul unde şi-a găsit sfârşitul eroul Liviu Babeş. Astfel, memoria eroului braşovean este, în sfârşit, imortalizată printr-un monument meritat cu prisosinţă şi care este o reprezentare a sculpturii ICAR. A fost aleasă această operă tocmai datorită simbolisticii pe care o are: năzuinţa spre libertate şi speranţa unui nou început.

 

Din păcate, an de an, cei care încă îşi mai amintesc de Liviu Babeş sunt din ce în ce mai puţini. Liviu Corneliu Babeş a încercat acum mai bine de un sfert de secol să schimbe istoria prin sacrificiul sau suprem, lăsând în urma sa două inimi îndurerate, care încă se mai întreabă dacă gestul sau eroic a meritat, sau nu, acest sacrificiu. Noi, românii, şi în special braşovenii, avem datoria să-l punem pe Liviu Babeş, la loc de cinste, în manualul de istorie. Dacă Liviu Babeş nu a reuşit să schimbe istoria, noi trebuie să-l aducem pe Liviu Babeş în istorie.

 

Acum, la 28 de ani de când acest erou adevărat, Liviu Babeş, a plecat la cele veşnice să ne amintim cu pioşenie şi adânc respect ca de unul care ne-a predat o lecţie supremă de curaj, o lecție a sacrificiului suprem pentru un ideal mai presus decat viata. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească pe Liviu Babeş în Împărăţia Sa Cerească! NU TE VOM UITA!

 

O corespondenţă de la Viorel Vintilă, jurnalist, San Francisco, SUA