Peste 200 de braşoveni, în majoritate şcheieni, au asistat joi în Piaţa Prundului, la „Aruncarea în ţol”, unul dintre obiceiurile cele mai pitoreşti, la care participă membrii Grupului Junilor Tineri. După ce 15-20 de ani, aruncarea în ţol s-a făcut doar în Vinerea Luminată, anul acesta s-a revenit la tradiţia din Joia Luminată. Spectacolul a fost pe măsura aşteptărilor, pentru cei care cunosc şi îndrăgesc obiceiul, şi surprinzător de inedit pentru - din păcate - puţinii care nu îl văzuseră. Junii Tineri s-au adunat în faţa Bisericii Sf. Nicolae, iar obiceiul a debutat cu celebra Horă a Junilor, neîncheiată, şi cu aruncarea buzduganului, la care au fost invitaţi să participe, contra cost, şi spectatorii mai curajoşi. Hora s-a întins mai mult decât de obicei, pentru ca să se strângă cât mai mulţi bani pentru petrecerea de după. Junii au încins şi două sârbe, la care li s-au alăturat şi “juniţele”, din păcate, fără costumele specifice. Tinerii au adus cu ei ţolul, cerga tradiţională fiind înlocuită cu ceva din material plastic, dublat de un covor textil şi cu mânere de jur împrejur. Primul aruncat în ţol a fost vătaful grupului. Au urmat armaşul mare şi cel mic, dar şi ceilalţi juni, mai ales membrii noi, care au fost obligaţi să-şi demonstreze la rândul lor curajul. Cei mai mulţi s-au aşezat pe spate cu mâinile sub cap şi în momentul "zborului" au bătut repede din palme. Grupul de Juni Tineri numără în acest an circa 20 de membri.
Semnificatii. Prof.dr. Vasile Oltean - directorul Muzeului Primei Şcoli Româneşti din Şcheii Braşovului şi un reputat specialist al fenomenului - ne reaminteşte în semnificaţiile iniţiale ale obiceiului: „De obicei, Joia luminată, după amiază, junii se adunau la vătaf, apoi mergeau Sub Tâmpa, unde petreceau cu plăcinte, pentru ca seara să facă petrecere la armaşul mic, sau la vătaf. După petrecere, ca odistracţie, fiecare june era „aruncat în ţol”: mai mulţi juni, cel mult zece, ţineau capetele unei cerge („ţol”) şi fiecare june era aruncat de trei ori în sus la o înălţime impresionantă, astfel că, uneori , dacă-l aruncau în interiorul unei şuri, <îl da de grindă>". Al. Surdu găseşte similitudini între acest joc al junilor şi practicile rituale nord-indoeuropene, fiind considerat un ritual tipic de iniţiere. Se ştie că junele care nu este dat joi din ţol, fiindcă refuza, se temea sau pur şi simplu absenta, era dat în ţol drept pedeapsă a doua zi, în Piaţa Prundului”. Dacă după 1989 aruncarea în ţol s-a făcut doar în Vinerea Luminată, deci o zi mai târziu, în Piaţa Prundului, fără valoare punitivă, de anul trecut au revenit la ziua iniţială.
Privilegiu pentru tineri. Ceea ce întăreşte şi mai mult caracterul jocului de iniţiere este remarca folcloristului Ion Muşlea, care consideră că la început doar noii intraţi în rândul junilor erau aruncaţi în cergă („ţol”). De aceea, în prima zi (adică joia) ritualul era restrâns, intim, doar între juni, fără participare publică. Muşlea regăseşte această practică şi la căluşarii din Ardeal, dar şi în Muntenia şi în Bulgaria. Exemplele pot continua cu Lisa, (Ţara Oltului), Sâmbăta de Sus şi Ucea de Sus (Făgăraş), la Netotu, Josenii Bârgăului (Năsăud). „La fel se întâmplă la toate popoarele antice, unde jocul de iniţiere era condiţia ca tânărul să intre în organizaţia de luptă şi avea o conotaţie războinică, plină de duritate şi dramatism, căreia tânărul i se supunea cu stoicism, iar în caz contrar suporta consecinţele, care adeseori erau comune cu moartea. Cu siguranţă că la origini obiceiul presupunea posibilitatea călătoriei în lumea de dincolo, privilegiu de care se bucurau cei iniţiaţi în tainele vieţii şi ale morţii. Împlinind această ritualitate sacră, junii marcau astfel o potenţă dobândită în urma trecerii printr-o perioadă de iniţiere”, a conchis prof. Oltean
