Ceea ce se întâmplă azi cu partidele așa-zis "seculare" – deși unele nu au trecut de... pubertate – sfidează nu doar minima morală politică, dar și inteligența electoratului. Cred că partidele politice au intrat într-o derivă serioasă, o criză care se manifestă acum, înainte de alegerile locale, când mizele concrete le pun faţă în faţă cu cetăţeanul. 

 

         Pretinsa reformă, stimulată de poliţişti şi procurori, nu reuşeste să aducă în prima linie nume noi, sau dacă le aduce, aflăm foarte repede ca şi acestea sunt la fel de compromise ca şi cele dinaintea lor. În acelaşi timp, conducerile partidelor se "feresc" ca... de tămâie de generația tânără, mai bine pregătită, cu aspirații și idealuri care nu corespund celor clientelare.

 

        Am ales să candidez independent la Primăria Braşov, nu pentru a fi în compania selecta a unor candidaţi precum "Piedone", ci pentru a verifica nemijlocit dacă avem resursele, ca naţiune să putem schimba cu adevărat ceva în ţară. Ar trebui să nu ratăm, suflul nou pe care l-am dat schimbării reale în decembrie anul trecut. Ar trebui să profităm de șansa pe care o avem în acest iunie și să excludem din viața politică și publică personaje dovedite a fi corupte, care revin si ne testeaza toleranta la fie care patru ani. 

 

        Coruptia şi mediocritatea s-au instalat peste tot în ţara în administraţia locală şi centrală şi nu DNA-ul este arma prin care ele pot fi gonite. Ci votul. Să folosim această armă aşa cum trebuie!

 

 

         Schimbarea începe din noi: vizita Papei în insula Lesbos

 

        Sau, și mai bine, din suflet. Întrebat de ce a ales trei copii refugiați musulmani pentru a le oferi adăpost la Vatican, Papa Francisc a răspuns: pentru că și ei sunt copiii lui Dumnezeu.

 

        Vizita Papei Francisc pe insula greacă Lesbos este un exercițiu emoționant de politică și…. suflet, un exemplar mod în care cele două pot merge mână în mână. Într-o perioadă marcată de durere în Orientul Mijlociu și confuzie în Europa, Papa Francisc construiește, în doar câteva ore, un "pod" pe care mii de emigranți pot trece în siguranță, măcar spiritual. 

 

        Pentru mine, ca om politic, gestul Papei este deopotrivă unul de tărie și tandrețe. Tărie, pentru că majoritatea celor care susțin măsuri extreme îndreptate împotriva emigranților invocă motive religioase. Tandrețe, pentru că nimic nu vindecă mai repede "rănile" sufletului decât vorba bună și empatia. 

 

        E un gest care, deși pare să nu aibă importanță politică, înseamnă mult mai mult pentru toate națiunile globului decât orice decizie de expulzare sau acceptare: este semnul că umanitatea ne este călăuză și judecător de fiecare dată când luăm o hotărâre care schimbă destine.