A fost comparat cu Erasmus din Rotterdam şi cu Martin Luther. Umanist prin formaţie, seninătate şi vocaţie, Johannes Honterus, fiul unui modest tăbăcar din Braşov a fost un iluminat al acelor vremuri. A studiat la Viena şi a predat la celebra universitate din Cracovia. A cunoscut ideile reformate direct de la sursă. S-a întors în Braşovul său cu tiparniţa în căruţă şi reforma în suflet. Astfel, Braşovul a fost, în 1542, primul oraş al Transilvaniei în care s-a introdus slujba evanghelică în limba germană (maternă). Iar diaconul Coresi a tipărit cu ajutor …honterian, prima carte în limba română. Tot aici, la Braşov. ..
Din Schei la Viena, via Basel
Johannes Honterus s-a născut ca fiu de pielar (tăbăcar)  în Braşovul anului 1498. Douăzeci şi doi de ani mai târziu, în 1520, îl găsim la Universitatea din Viena ca student. În 1522 a primit gradul academic de baccalaureus şi în 1525 titlul de magistru al artelor libere.  Este nevoit să plece din Viena în anul 1529, odată cu asediul turcilor.

Un  moment important al vieţii sale îl reprezintă activitatea sa de profesor la „renumita universitate din Cracovia” din anul 1530. În acelaşi an, până în primăvara anului 1533, Honterus s-a aflat la Basel, Elveţia, unul dintre cele mai importante centre umaniste ale vremii. Aici este locul în care ia contactul cu activitatea tipografică şi editorială, colaborând cu tipografii Heinrich Petri, Johann Bebel şi Michael Isengrin. El a avut, de altfel, legături cu celelalte patru ateliere tipografice de la acel moment din Basel.
Tiparniţa din Braşov şi Cartea Reformei
Se pare că acea experienţă alături de tipografii elveţieni l-a motivat să se întoarcă, în 1533, în oraşul natal şi să deschidă propriul său atelier tipografic. Prin tradiţie s-au transmis ca ani ai întemeierii primei tipografii din Braşov 1533 – 1535, însă aceste date nu pot fi confirmate de documente ale vremii. O dată sigură pentru începerea activităţii tipografiei o reprezintă anul 1539, an în care apar primele cărţi (păstrate) de sub tiparul honterian.Fiind ales în anul 1536 senator, Honterus şi-a continuat activitatea sa multilaterală în spiritul ideilor umaniste, el ajungând ulterior chiar reformatorul bisericii saşilor din întreaga Transilvanie. Educaţia a fost unul din domeniile cărora el şi-a dedicat o mare parte din timp şi energie. El reuşeşte să înfiinţeze „Schola Coronensis”, primul gimnaziu umanist din Europa de sud-est, ca în anul 1541 să-i convingă pe conducătorii Braşovului să construiască o clădire nouă pentru această şcoală. După modelul şcolilor din Europa centrală, Honterus a alcătuit, în anul 1543, primul regulament şcolar din ţara noastră, iar în anul 1547 a pus bazele uneia dintre cele mai importante biblioteci din Europa de sud-est. Din păcate, la incendiul din 1689, cea mai mare parte din cărţile valoroase ale acestei biblioteci au ars, iar ce a scăpat în acele timpuri a fost distrus în 1944, sub ocupaţia rusească.Honterus  a fost promotorul noii concepţii creştine în Braşov, Ţara Bârsei şi toată Transilvania. Astfel, Braşovul a fost, în 1542, primul oraş al Transilvaniei în care s-a introdus slujba evanghelică în limba germană (maternă). În anul 1543 sfatul oraşului Braşov îl însărcinează cu redactarea unui raport în care să prezinte măsurile luate pentru introducerea Reformei.
Admiraţia lui Martin Luther
Activitarea tipografică era atât de intensă că în anul 1546, la iniţiativa lui Honterus, se întemeiază moara de hârtie de la Braşov. Fiind prima întreprindere de acest gen de pe teritoriul ţării noastre ea a deservit atât tipografiei, cât şi şcolii. În anul 1544 Johannes Honterus a fost ales prim-preot al bisericii evanghelice din Braşov, iar în 1547 el şi-a adus contribuţia la crearea „Regulamentului bisericesc al tuturor germanilor din Transilvania”. La 23 ianuarie 1549 el şi-a încetat activitatea în oraşul său şi pe acest Pământ, fiind îngropat la Braşov, în interiorul Bisericii Parohiale (azi Biserica Neagră).Iată ce a scris Martin Luther însuşi despre „Cartea Reformei” a lui Honterus: „Tot ce doreşti să afli de la mine, vei afla în această carte, cu mult mai bine decât ţi-aş putea scrie eu. Cartea mi-a plăcut deosebit de mult, deoarece este scrisă cu înţelepciune, cu gând curat şi cu credinţă.”