Martie prăbuşit în el însuşi. Primăvară belalie cu miros de violet, cum ar fi spus Bacovia. Printre oameni grabiţi spre niciunde, o tradiţie frumoasă şi ancestrală înmugureşte culori antagonice: roşu şi alb. Împreunate în spirală semnifică mărţişorul ca stare, ca dar, ca floare şi amuletă magică.
Obiect magic, cu puteri de talisman
Povestea martisorului incepe in vremea babei Dochia, corespondenta româneasca a sfintei Evdochia, a carei zi cădea, in calendarul ortodox, chiar pe 1 Martie. Initial, martisorul a avut valoarea unui obiect magic, cu puteri de talisman, putând orienta inceputul primaverii si al anului pe rit vechi, pe drumul sperantei si al neutralizarii primejdiilor. Despre simbolistica sa aparte domnul Ion Ghinoiu, cercetator principal la Institutul de Etnografie si Folclor, stie multe: « Martisorul este funia anului care aduna laolalta cele 365 de zile, pe saptamâni, in cele doua anotimpuri de baza, iarna-vara. Cele doua anotimpuri pe care mergea calendarul popular exprimau vechea opozitie intre frig si caldura, lumina si intuneric, fertilitate si sterilitate, viata si moarte. Cele doua culori, rosu si alb astazi, se pare ca au fost, initial, negru si alb pentru a simboliza opozitia dintre bine si rau. |n Albania si astazi se impleteste un snur din doua fire de lâna alba si neagra. De altfel, funia aceasta apare foarte frecvent in cultura noastra populara, in arhitectura, in diferite piese de vestimentatie sau in brâiele de la biserici. Practic, motivul funiei este omniprezent.
Martisorul, martul sau martoleanul se purta la incheietura mâinii ca un autentic talisman. Culoarea rosie apare ca o superstitie pentru a inlatura deochiul, farmecele, fortele malefice. |n Bucovina se mai pastreaza obiceiul ca si femeile sa dea martisoare celor dragi pentru a-i proteja de cele rele. |n vechime era un dar simbolic facut la inceputul anului nou celebrat primavara, nu in miezul iernii cum se face astazi. . Ziua in care se oferea martisorul se pare ca era o data mobila in cursul lunii martie. Se astepta aceasta luna cu totul speciala a echinoxului de primavara, numit popular târ - inainte, târ - inapoi, adica ziua egala cu noaptea.
Momentul renuntarii, al scoaterii martisorului, era un moment ritualic. Se facea de Armindeni. Snurul se arunca intr-un copac inflorit rostindu-se formula magica:"Na-ti negretele si da-mi binetele". Acestui obicei i se mai spune si ... bautul martisorului. Este important de subliniat ca martisorul este o traditie cert româneasca pentru ca se leaga de mitologia Dochiei si toate legendele Dochiei sunt legate, la rândul lor, de arcul carpatic. »
Acest întâi de martie, citadinizat până la demonetizarea simbolului, are farmecul sau. Fie că ştiu sau nu legendele mărtisorului, bărbaţii se copilăresc la fire si chip daruind dragelor lor gând si descânt de iubire prins intr-un capat de snur bicolor. De astazi a sosit, sufleteste vorbind, primavara. Funia anului, martisorul, va veghea deopotriva zburdalnicia mieilor abia fatati, gospodariile patriarhale sau citadine si ninsorile amuletelor de iubire. Vegetalul a invins patima iernii, muguri gata de explozie cerându-si dreptul la viata, la cruce, la cer. De Martisor, gheaţa plânge cu lacrimi de ţurţure vestind, ireversibil, un nou anotimp. O primavara deloc grabita isi face loc cu coatele florilor. Sa o primim simplu, daruind ofranda firului alb inlantuit de cel roş. Vom deveni fara sa vrem mai buni, mai adevarati, mai aproape, gândindu-ne ca pâna si baba Dochia s-a transformat din stana de piatra in preafrumoasa codana, ca ultima, spectaculoasa si nemintita victorie a vietii de dincolo de moarte si de stei. E martie si e soare, seniori!
