Liviu Floria din Piteşti, unul dintre românii implicaţi în situaţia din Algeria, a povestit cum a reuşit să se salveze.Liviu Floria spune că s-a ascuns cu un alt român sub un birou, în timp ce atacatorii executau ostatici. Românii au stat ascunşi o zi şi jumătate apoi alături de alţi colegi au hotârât să părăsească incinta după ce s-au asigurat că teroriştii nu erau prin zona lor. Ei au reuşit să fugă, s-au târât pe sub maşini, au sărit un gard, au mers prin deşert 30-35 kilometri.
"Nu am crezut că voi scăpa din biroul acela. Nu ne-a dat nimeni niciun semn că putem să facem ceva. Ne-am salvat singuri, prin forţele noastre, nu a venit nimeni să ne contacteze, să ne spună ceva, ce să facem. Ne-am luat soarta în mâini şi am reuşit să ne salvăm la momentul potrivit pentru că deja ne descoperiseră şi probabil următorul pas era să ne captureze şi să ne ucidă." a povestitLiviu Floria.
El a mai spus că psihic este "distrus" şi că a trecut prin "două zile de teroare permanentă, de miercuri dimineaţă până vineri la ora cinci".
"Nu am fost salvaţi, ne-am salvat singuri. A fost un coşmar pentru un om civilizat, ne-am salvat în ultimul moment, când am luat decizia să evadăm, altă şansă nu aveam. Am evadat împreună cu alţi şapte colegi, între care un român, norvegieni, britanici, un localnic şi Iachim Gheorghe. Localnicul ne-a ajutat foarte mult. Nu am fost reţinuţi, nu am fost salvaţi, ne-am salvat singuri. Dacă aş fi fost reţinut ca ostatic, probabil că nu mai vorbeam acum. La momentul declanşării atacului am fost cinci români, în locaţia cu mai multe locuri de activitate. Când m-am întâlnit cu armata algeriană şi soldaţii americani ne-am simţit în siguranţă. Nu am avut legătură cu casa cât am fost ostatic, erau îngrijoraţi", a mai afirmat el, spunând că va da alte declaraţii atunci când va avea certitudinea că sunt în siguranţă colegii săi.
Până să întâlnească o patrulă a armatei algeriene ei au mers prin deşert 30-35 kilometri. "Am plecat pe jos, am plecat la ora 02:00, pe la ora 17:00 am reuşit să ajungem la Jandarmeria algeriană, o maşină care patrula o zonă. Am avut trei litri de apă opt persoane. Asta a fost marea problemă în excitarea aia, am uitat să luăm apă. Când am plecat, ne-am stabilit ca punct de reper o faclă. În noapte se vedea facla, am plecat de acolo. Când s-a făcut dimineaţă am început să ne schimbăm traseul, ruta şi să încercăm să ajungem unde trebuia." a mai povestit Liviu Floria.
"În deşert la momentul acesta nu sunt sub zero grade dar fiind foarte uscată clima, gerul este amplificat şi îl simţi foarte tare. Am reuşit la 17:00 să dăm de armata algeriană şi ne-au predat armatei americane pe aeroport. Armata americană ne-a luat cu un cargo şi ne-au dus la Amstein, în Germania. A venit consulul nostru de la Bonn şi pe urmă am ajuns în ţară".
Întrebat cum a fost primit acasă de soţie şi apropiaţi, omul a recunoscut că nu există cuvinte pentru acest moment: "Eu vreau şi ceilalţi colegi să ajungă acasă".
George Iachim, bărbatul care a reuşit să se ascundă alături de Liviu Floria, a povestit, la rândul său, într-un scurt interviu acordat televiziunii publice algeriene, cum au reuşit să scape: "Miercuri dimineaţă mă aflam în afara biroului şi am văzut când au venit teroriştii. Au început să tragă în paznicii care se aflau la poarta companiei. După asta au intrat în birourile clădirii şi au început să ia ostatici. M-am baricadat împreună cu un alt coleg, tot din România, într-unul din birouri, am încuiat uşa şi am blocat-o cu un mobilier...".
