Abia a împlinit 22 de ani, se face ușor remarcat pe gazon și are un țel măreț: fotbalul. Cât de mult se implică, unde visează să ajungă și ce înseamnă Steagu’ pentru el – toate astea le-am aflat de la Cristi Cocan, la Sportul de la ora 5, miercuri, 6 decembrie.

 

E un copil blând, cuminte și cu vise mari, pentru care luptă și muncește din greu chiar dacă nu simte nici oboseala, nici durerea fizică.

 

Pasiunea pentru fotbal i s-a cuibărit în suflet pe când era doar un copil și a continuat să o alimenteze zi de zi, noapte de noapte, visând și – din nou – muncind.

 

Acum, lucrurile încep să se așeze, iar el capătă atenția pe care o merită, intrând nu doar în vizorul suporterilor, care îi remarcă mișcările atente, pasele studiate și golurile frumoase.

       

 

 

- Cum ai prins gustul fotbalului? Ai început ca suporter? Care e prima amintire de pe stadion?

 

Gustul fotbalului l-am prins de când eram mic, de la tatăl meu, de când mergeam să-l văd la meciuri și când mă uitam la televizor. Am stat în Făgăraș și nu prea aveam ocazia să merg la multe meciuri pe stadion fiindcă nu prea era fotbal acolo. Veneam la Brașov când eram mic, la tatăl meu la meciuri. Țin minte că am venit la stadion, la un meci cu Pitești – dacă nu mă înșel. Era stadionul plin. Pe vremea aia, erau cam de fiecare dată tribunele arhipline. Țin minte clar că m-am îndrăgostit atunci de fotbal.

 

 

- Te-a atras spre fotbal sau spre FC Brașov faptul că tatăl tău a fost jucătorul lui Steagu’?

 

Acum, că am ajuns să joc la Steagu’, este altceva, e ceva aparte. Am fost atras inițial de fotbal, dar acum am început să fiu atras mai mult și de Steagu’.

 

 

- Deci nu ți-a fost insuflat în casă: „Tată, când o să fii mare, trebuie să îmbraci tricoul galben-negru!”

 

Nu, nici o secundă. Dar acum înseamnă foarte mult pentru mine faptul că joc la Steagu’.

 

 

- E o povară numele tatălui tău – Octavian Cocan – sau te motivează să ajungi să faci performanță cum putem spune că a făcut el, prin participarea în Europa cu echipa galben-neagră?

 

Este destul de greu, trebuie să fiu sincer. Vine lumea, știe ce a făcut tatăl meu, dar suntem profile diferite. El era consacrat deja când a venit aici, la 27 de ani a ajuns la Brașov, în divizia B și a promovat în Liga I. E o diferență de nivel. Eu sunt mai tânăr, abia am împlinit 22 de ani. Este un pic greu și sper că o să ajung și eu la nivelul acela la care a fost el.

 

 

- Te simți în avantaj față de ceilalți colegi care se impart între sport și job sau facultate?

 

Cu siguranță este un avantaj. Eu fac doar asta, mă ocup doar de mine, nu mă gândesc la altceva și e un avantaj în condițiile în care unii dintre ei vin după 8 ore de muncă la antrenamente. E obositor pentru ei și îi apreciez mult pentru ceea ce fac.

 

 

- Care este obiectivul tău în materie de sport? Până unde vrei să mergi cu cariera asta?

 

Obiectivul meu este să ajung cât mai departe, în primul rând cu Steagu’. Vrem să promovăm an de an și îmi doresc să stau cât mai mult la această echipă. Până acum am avut ghinioane la celelalte echipe la care am jucat. Pe legitimația mea, doar o echipă la care am jucat mai funcționează, doar una nu s-a desființat, și sper că aici o să fie altceva. Deja simt că este altceva.

 

 

- La nivel de Liga a IV-a, un jucător de fotbal poate trăi exclusiv din sportul ăsta?

 

Nu, este foarte greu. Nu se poate trăi doar din fotbal. De mic am făcut multe sacrificii și voi face în continuare. Sper că la un moment dat o să-mi fie mai bine din acest punct de vedere.

 

 

- Cum arată o zi din viața lui Cristi Cocan?

 

Mă trezesc dimineața, mănânc ceva, apoi stau și mă relaxez un pic, înainte să mă apuc de abdomene, de flotări acasă. Apoi din nou mănânc și mă pregătesc de antrenament. Antrenamentele le avem, în marea majoritatea, după-amiaza.

 

 

- AS SR a avut un tur excelent – nici o înfrângere, 85 de goluri marcate în 15 meciuri. Cum crezi că o să fie returul?

 

Eu sunt puțin dezamăgit – deși e mult spus dezamăgit. Consider că se putea mult mai bine și în tur, fără acele 3 rezultate de egalitate. Eu, sincer, când am venit la echipă, am crezut că o să avem victorii pe linie. Nu m-am gândit nici o secundă, la ce lot avem – cu mulți dintre ei am fost coleg și la Făgăraș, și la Tărlungeni –, că o să fie piedici. Mă gândeam că nu o să avem absolut nici o problemă. Dar se pare că mingea e rotundă și au venit problemele – acele 3 egaluri. În retur mi-am propus, la fel ca în vară, și sper să câștigăm toate meciurile, inclusiv barajul de promovare. Pentru că ne gândim să câștigăm în primul rând campionatul, adică toate meciurile din retur, și apoi barajul.

 

 

- Cât % crezi că o să promovați?

 

Eu mă gândesc că o să promovăm 100% fiindcă ăsta e obiectivul meu și al tuturor brașovenilor. Eu personal o să fac tot posibilul să promovăm. O să muncesc cât mai mult și sper să ajungem acolo unde ne dorim.

     

 

- Cum ai petrecut de ziua ta?

 

Am petrecut cu prietenii, puțin, sâmbătă seara. În rest, am petrecut cu familia, duminică.

 

 

- Și dacă tot am vorbit de ziua ta, să știi că noi ți-am pregătit o surpriză:

 

Coco, de ziua ta, îți spun La mulți ani! Să fii sănătos, să fii fericit! Viața să-ți ofere numai bucurii și sper din suflet ca marea ta dragoste să rămână fotbalul și să te realizezi ca om prin fotbal. De când suntem împreună, în acest proiect, te-ai străduit din răsputeri să-mi arăți că îți meriți locul în această echipă și sper din suflet să răzbați în fotbalul mare prin multă, multă seriozitate și dăruire și implicare și, ca și până acum, cu sufletul alături de fotbal, așa, implicat 100%. (Petre Lucian)

 Îi mulțumesc foarte mult! Nu mă așteptam, a fost un cadou foarte frumos.

 

 

- Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit de la un jucător cu mai multă experiență / antrenor?

 

Au fost multe sfaturi pe care le-am primit, dar, în general, de la toată lumea am primit sfatul de a fi serios și de a munci cât mai mult. Ăsta e sfatul pe care ți-l dau toți, primul, cel mai important sfat pe care îl primești când te apuci de ceva: să fii serios!

 

 

- Convinge-i, în câteva cuvinte, pe suporterii brașoveni – încă nedeciși, încă nesiguri pe care este urmașa lui FC Brașov – să aleagă SR-ul. De ce SR și nu cealaltă echipă?

 

Acele persoane care sunt indecise ar trebui să vină la stadion, să vadă spiritul brașovean, stegar, în tribunele Tineretului, și-atunci o să-și dea seama unde este continuarea echipei FC Brașov și din jocul nostru, din cum se desfășoară un meci. Suporterii sunt foarte importanți, atmosfera pe care o crează e incredibilă. În plus, avem mass-media în jurul echipei și fostele glorii sunt alături de noi.

 

Salut, Coco! Sunt Adi MicșunicaZone, fan a două generații din familia Cocan. Pe Tavi, tatăl tău, l-am văzut jucând în Cupele Europene, în acea frumoasă echipă a Steagului de la începutul anilor 2000. Acum, este rândul tău să lupți pentru culorile galben și negru, sub care sper să egalezi și chiar să depășești performanțele tatălui. Noi, toți suporterii, te susținem și te iubim! La mulți ani, sănătate și multe succese, Cristi! Coco de la Făgăraș – cel mai tare mijlocaș! (Adi MicșunicaZone)

Îi mulțumesc foarte mult, încă o surpriză foarte frumoasă! Eu încerc să arăt cât mai multe de la meci la meci, să fiu tot mai bun și, într-adevăr, cu atâta lume în spate, chiar merită să alergi și să ai plăcerea asta continuă. Îmi doresc din toată inima să ajung cât mai departe și, ca să zic așa, voi muri încercând.

 

 

- Dacă ar fi să te poți transfera, în viitor, într-un campionat mult mai puternic din Europa, unde ți-ar plăcea?

 

Cred că în Spania. Fără discuții, campionatul spaniol mi se pare că este cel mai frumos din punct de vedere tehnic, este cel mai bun datorită echipelor – Real Madrid, Barcelona – și cred că acolo se investesc cei mai mulți bani, deși se investește masiv și în Germania. Cred că liga din Spania mi s-ar potrivi cel mai bine.

 

 

- Care e jucătorul cu care ți-ar plăcea să fii în echipă? – fiecare post.

 

Ca portar, l-aș alege pe Manuel Neuer, de la Bayern Munchen. Acum este accidentat, dar este unul dintre cei mai mari portari care, datorită jocului de picior foarte bun, ar putea juca oricând mijlocaș la Bayern.

Ca fundaș central, l-aș alege pe Sergio Ramos, mi se pare cel mai sigur fundaș central din lume și are execuții extraordinare la fazele fixe.

Iar ca vârf de atac, cred că l-aș alege pe Zlatan Ibrahimovich. La ce execuții are, cred că ar putea ajuta o echipă în orice moment. Îmi place și atitudinea lui. I-am citit o parte din biografie și am fost uimit. A muncit foarte mult, a plecat de jos, iar acum a ajuns foarte mare.

 

 

- Și dacă tot vin sărbătorile, care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai din perioada sărbătorilor – cel mai frumos cadou sau un moment de care îți amintești de fiecare dată de Crăciun?

 

Amintiri frumoase am foarte multe. De obicei, amintiri faine adun an de an, în fiecare an rămân cu ceva în minte. Fiecare Crăciun e special.

Eu mă înmoi imediat la cadouri, dacă am primit o minge – sunt cel mai fericit. Cred că mingea rămâne cel mai frumos cadou pe care l-am primit.

Mergeam la colindat când eram mic. În ultimii ani, ne strângeam în grupuri de 15-20 de persoane și mergeam de la unul la altul. 

 

#SteagulRenaște prin Alin Damian!