Centrul Cultural Reduta si Centrul de Muzica Veche al Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti va invita la al treilea concert al Stagiunii de Vara “Bastion Baroc”. Vineri, 2 august, de la ora 21:00, in excelenta acustica a Bastionului Tesatorilor, puteti asculta sub cerul liber, lucrari de Brescianello, Handel, Teleman si Vivaldi.
Solisti: Octavian Moldovean, Mihail Ghiga, Steffen Schlandt si Ciprian Campean.
Din program:
• Giuseppe Antonio Brescianello – Trio în do minor
• G. F. Handel – Trio în sol minor
• Antonio Vivaldi – Sonata în Do major
• Telemann –Quatuor parisien nr. 12, în mi minor
• Antonio Vivaldi – La Follia
Biletele se găsesc la intrarea în Bastionul Ţesătorilor. Preţ bilet: 20 de lei.
Numele lui, Trio-ul baroc, sau triosonata, după altă denumire, reprezintă sâmburele din care au pornit multe alte genuri camerale. De pildă: cvartetul clasic. Cum s-a ajuns la 4, din 3? Simplu, denumirea nu reflectă numărul de interpreți, ci de voci. Există trio-uri transcrise de J.S. Bach pentru un singur instrument, și anume orga. Există trio-uri pentru două instrumente, cum sunt sonatele pentru vioară și clavecin de același compozitor, în care dreapta și stânga instrumentistului au roluri diferite (uneori chiar se pare că nu știe una ce face cealaltă, așa de diferite sunt). Există trio-uri cântate cu trei instrumente, câte unul pentru fiecare voce. Și există altele, cele mai multe, cântate cu patru instrumente, dintre care unul dublează vocea basului (mâna stângă a clavecinistului în acest caz) în timp ce, simultan, improvizează armonii pe un cifraj scris în prealabil (basul continuu, aici mâna dreaptă a clavecinistului). O asemănare cu jazz-ul, dar care însă s-a pierdut în clasicism, umplutura armonică a instrumentului cu claviatură fiind înlocuită de vocea
violei. Un alt amănunt care s-a pierdut a fost posibilitatea înlocuirii unui instrument cu un altul. În Baroc, un oboi, un flaut, sau o vioară, puteau, la alegere, cânta aceeași voce, de cele mai multe ori. Programul Trio=4 a fost ales să fie cât mai reprezentativ pentru acest gen. Un trio virtuoz de un italian mai puțin cunoscut (acum). Un altul de un german ce a scris cu predilecție în stil Italian dar a fost naturalizat englez. O lucrare de un italian celebru, compusă pentru domnișoarele din pensionul-orfelinat la care preda, și care lucrare le și menționează numele, acelor domnișoare: signorina Prudenza, signorina Pellegrina, signorina Candida și signorina Lucietta. Un alt compositor german, cu o lucrare în stil francez, de data aceasta intitulată cvartet, semn al schimbării ce avea să vie. Și din nou italianul celebru, cu o nebunie, Follia, o temă cu variațiuni pentru două instrumente soliste și un bas continuu repetitiv, obsesiv.
