Ariel Sharon, fostul premier israelian, este privit ca un erou în comunitățile evreiești din toată lumea. A participat ca soldat la toate războiaele statului Israel din 1948 până în 1982, ajungând la rangul de general al armatei. În războiul din 1973 al statelor arabe contra Israelului - numit și ,,Războiul de Yom Kipur” a fost comandantul Armatei de Sud al Israelului. Între 2001-2006 a fost prim-ministrul Israelului, perioadă marcată de intifade, dar și de retragerea treptată din Fâșia Gaza. În prealabil, ocupase în mai multe rânduri funcții în guvern, ca ministru al apărării, al agriculturii, al comerțului și industriilor și ministru de externe.
Fostul premier israelian Ariel Sharon a încetat din viaţă, astazi, la vârsta de 85 de ani, a anunţat televiziunea israeliană, scrie Mediafax.ro.Sharon era în comă de opt ani de zile, în urma unui accident cerebral suferit în 4 ianuarie 2006, la doar două săptămâni după un alt accident cerebral, catalogat de medici drept "uşor". În toţi aceşti ani, Sharon a fost menţinut în viaţă cu ajutorul aparatelor, la cererea familiei.
Putină lume cunoaște legătura eroului israelian cu Brașovul.
Ariel Sharon a fost căsătorit cu două brașovence, surori!
Ariel Sharon, pe numele său adevărat Arik Scheinerman, s-a născut pe 27 februarie 1928, în familia unor fermieri imigranţi, care îşi părăsiseră ţara natală, Rusia, din cauza sovietizării. Lângă ferma aflată nu departe de Tel Aviv, în provincia Kfar Malaal, Ariel a cunoscut-o pe Margareta, o frumoasă evreică originară din România, care ajunsese de puţin timp în Israel.
Familia Margaretei, condusă de Leopold Zimmermann, emigrase în Israel în 1949, tot din cauza comunismului. Înainte de a pleca din ţară, Leopold fusese comerciant la Braşov, iar soţia sa, soră medicală. Fiicele lor, Margareta (născută în 1930) şi Rozalia (1937), apucaseră să-şi facă o bună parte din studii la şcoli de sub Tâmpa.
O foaie matricolă datând din 1937 consemnează o serie de date legate de mezină, elevă în clasa a III-a la şcoala primară israelită din Braşov. Fişa vorbeşte despre o fetiţă deşteaptă, dar cam răsfăţată, cu mintea precum briciul, educată, foarte bună la desen şi muzică, însă mai puţin preocupată de ştiinţele exacte.
După emigrare, precum familia Scheinerman, şi familia Zimmermann a ajuns să lucreze într-o fermă din Kfar Malaal. Destinul i-a adus astfel faţă în faţă pe Ariel şi pe Margareta, povestea lor de dragoste fiind consfinţită prin căsătorie în 1950.
Responsabilitate de soră
În scurt timp, s-a născut primul lor fiu, Gur. Margolit (cum i se spunea Margaretei) se îndeletnicea cu treburile fermei, în timp ce Ariel avansa în cariera militară. Căsătoria lor avea să fie curmată brutal în 1962, când Margolit a murit în urma unui accident de maşină. Nu împlinise 32 de ani.
Conform tradiţiei iudaice, sora mai mică a lui Margolit, Lili (cum i se spunea acum Rozaliei) şi-a asumat responsabilitatea creşterii nepotului său, mutându-se în casa cumnatului ei. Un an mai târziu, Lili devenea cea de-a doua soţie a lui Ariel Sharon şi mama adoptivă a lui Gur.
Lili Sharon era absolventă a prestigiosului Institut de Arte Plastice "Avni" din capitala Israelului, fiind o pictoriţă recunoscută, dar şi o talentată muziciană. A devenit, în timp, unul dintre cei mai preţuiţi consilieri ai lui Sharon, fiind înzestrată cu un autentic talent de diplomat, asociat unui farmec personal deosebit. A fost chiar considerată, în dese rânduri, ca eminenţa cenuşie a guvernului israelian.
Înmormântată la fermă
După numai câţiva ani de la căsătoria cu Lili, asupra casei Sharon s-a abătut o nouă tragedie: în urma unei hârjoane între adolescenţi, o armă a tatălui s-a descărcat accidental, curmând viaţa fiului Gur. Fiii Omrid şi Gilad, proveniţi din căsătoria cu Lili, îşi amintesc cu durere că, timp îndelungat, tatăl lor avea mereu o lopată şi o greblă în portbagaj, pentru că nu trecea o zi fără să se oprească la locurile de veci ale celor dragi.
La 25 martie 2000, Ariel Sharon a condus-o pe ultimul drum şi pe cea de-a doua sa soţie, Lili, răpusă de cancer. A fost înmormântată, aşa cum îşi dorise, pe un deal al fermei familiale, de care se îngrijise în anii din urmă ai vieţii. La funeralii au luat parte peste 3.000 de oameni, în mulţime aflându-se numeroşi şefi de stat şi personalităţi din întreaga lume.
Sharon, în Brașovul soțiilor
În 1988, "Omul care nu se opreşte la semafor", după cum se intitulează o monografia care-i este dedicată, Sharon a făcut o vizită în Braşov, oraşul natal al soţiilor sale. A fost singura dată când a vizitat România. Preşedintele Comunităţii Evreilor din Braşov, inginerul Tiberiu Roth, susţine că "nu s-a mişcat nici o frunză în Braşov în ziua aceea". Lili Sharon a revăzut atunci fosta stradă a Castelului (pe care a locuit) şi vechea şcoală, unde soţul său s-a întâlnit cu membrii comunităţii locale a evreilor.
Zvonuri
Comentariile legate de viaţa privată a lui Ariel Sharon au lansat mai multe zvonuri şi scenarii. Conform unora dintre acestea, prima sa soţie, Margolit, nu ar fi murit în urma unui accident, ci s-ar fi sinucis descoperind că soţul ei s-a îndrăgostit de sora ei mai mică. În legătură cu sfârşitul dramatic al primului său născut, Gur, s-a insinuat că acesta ar fi fost împuşcat, "în joacă", de unul dintre prieteni.
Cariera lui Ariel Sharon
* Ariel Sharon şi-a început cariera militară la doar 14 ani. La 20 de ani, în timpul războiului arabo-israelian din 1948, a condus Brigada Alexandroni;
* În 1967, în timpul "Războiului de şase zile", a condus trupele israeliene. Doi ani mai târziu, a fost avansat şef al Forţelor de Apărare;
* În 1973 a comandat trupele israeliene în războiul de Yom Kippur, obţinând victoria împotriva Egiptului; în acelaşi an a intrat în politică, primind funcţia de consilier pe probleme de securitate al primului ministru Yitzhak Rabin;
* Ocupă funcţia de ministru al agriculturii în guvernul Menachem Begin (1977-1981);
* În 1981, devine ministru al apărării, în dificila perioadă a războiului cu Libanul; între 1983 şi 1984, este ministru fără portofoliu, iar în perioada 1984-1990, ministru al comerţului şi industriilor; între 1990 şi 1992 este ministru al construcţiilor şi preşedinte al Comisiei pentru probleme de imigraţie;
* În 1998 primeşte portofoliul ministerului de externe, postură din care iniţiază negocierile de pace cu Autoritatea Palestiniană şi cu alte state din Orientul Mijlociu; în acelaşi an devine preşedintele interimar al Partidului Likud.
* Din februarie 2001, Sharon este premier al Israelului. Marea realizare a mandatului său este decizia de retragere a coloniştilor evrei din Fâşia Gaza, după 38 de ani de ocupaţie. Comunitatea internaţională apreciază această hotărâre ca fiind un pas uriaş în procesul de pace din Orientul Mijlociu.
Surse: realitatea.net, old.clujeanul.ro
