Sari la conținut

„Braşov 1987. Doi ani prea devreme”, cel mai bun documentar TV la DocuArt

brasov-1987-doi-ani-prea-devreme-cel-mai-bun-documentar-tv-la-docuart

Producția „Braşov 1987. Doi ani prea devreme”, prin care regizorul Liviu Tofan arată povestea primului mare protest de dinainte de revoluţie a primit titlul de cel mai bun documentar TV la Festivalul DocuArt (desfășurat în perioada 6 – 11 noiembrie 2018).

Documentarul studenţesc, „Nunta anului”, semnat de József Bán, a primit marele premiu Docuart Fest, în cadrul galei care a avut loc sâmbătă. Filmul arată realitatea oamenilor din Oaş care lucrează în străinătate şi revin în ţară în fiecare lună de august, doar pentru a-şi părăsi iar casele aflate încă în construcţie.

Festivalul filmului documentar românesc a premiat, sâmbătă, cele mai apreciate producţii în cadrul unei gale speciale.

Juriul acestei ediţii a oferit distincţii pentru 9 dintre cele 27 de filme înscrise în secţiunile competiţionale, la finalul unei săptămâni care a cuprins zeci de proiecţii, evenimente speciale şi expoziţii, toate dedicate filmului documentar.

În secţiunea principală, documentarul „Oameni şi vaci”, co-regizat de Vargyasi Levente şi Bányai Péter a primit menţiunea specială.

Modul activ de a utiliza sound design-ul i-a adus lui József László premiul pentru cel mai bun montaj cu „Spaţii abandonate”.

Documentarul studenţesc, „Nunta anului”, semnat de József Bán, a primit marele premiu Docuart Fest, în cadrul galei care a avut loc sâmbătă. Filmul arată realitatea oamenilor din Oaş care lucrează în străinătate şi revin în ţară în fiecare lună de august, doar pentru a-şi părăsi iar casele aflate încă în construcţie.

Juriul a considerat că cea mai bună imagine îi revine filmului „Eu sunt Hercule”, în regia lui Marius Iacob, iar cea mai bună regie – filmului „Caisă” (regia Alexandru Mavrodineanu), un efort de a urmări viaţa a două personaje pe o perioadă îndelungată de timp.

În secţiunea studenţească au fost recunoscute meritele debutanţilor, iar menţiunea specială i-a fost oferită lui Andrei Olănescu pentru scurtmetrajul „Poveste de Crăciun”, pe care juriul l-a considerat un experiment audio-video consecvent cu o perspectivă originală.

Premiul pentru cel mai bun documentar studenţesc i-a revenit Andreei Ştiliuc pentru „Tatăl meu, Imre”, documentarea poveştii unuia dintre cei mai apreciaţi fotografi maghiari.

Dintre documentarele de televiziune, a fost acordată menţiunea specială regizoarei Dite Dinesz pentru documentarea dispariţiei ultimelor sate din România în „Viaţa e o potecă”, iar titlul de cel mai bun documentar TV a fost oferit producţiei „Braşov 1987. Doi ani prea devreme”, prin care regizorul Liviu Tofan arată povestea primului mare protest de dinainte de revoluţie.

Cea de-a VII-a ediţie a festivalului s-a desfăşurat în acest an în perioada 6-11 noiembrie 2018, iar eforturile de înţelegere şi promovare ale dimensiunilor documentarului au venit în completarea proiecţiilor de film cu o serie de discuţii, un atelier VR susţinut de realizatorul de film Dorin Moldoveanu şi două expoziţii de fotografie, una dedicată persoanelor cu deficienţe de vedere, iar cea de-a doua, dedicată fotografiei documentare – realizată de un grup de liceeni din Târgu Jiu.

Festivalul a adus publicului două masterclass-uri, unul dintre acestea dedicat memoriei şi identităţii şi susţinut de istoricul Alin Ciupală, în timp ce al doilea a avut-o ca invitată pe regizoarea şi consultantul festivalier Ksenia Gapchenko pentru o discuţie despre capcanele distribuţiei de film în festivaluri.

Întâlnirea „Terapia prin documentar” a dezbătut ideea cinematerapiei alături de realizatori de film şi psihoterapeuţi. Un alt subiect adus în atenţie a fost cenzura vs. corectitudinea politică: o discuţie despre ce pierde arta, în mod special cinematografia, de pe urma corectitudinii politice tot mai des afişate în media şi în jurul nostru.


    Asociaţia Docuart derulează activităţi educative, culturale, sociale. Este o organizaţie neguvernamentală, independentă, non-profit şi apolitică. Misiunea asociaţiei este de sprijinire, promovare şi stimulare a filmului documentar românesc şi european, de promovare a culturii populare tradiţionale şi contemporane în circuitul naţional şi internaţional de valori.

Pe lângă platforma culturală docuart.ro, asociaţia desfăşoară proiecte ca Bucureşti Docuart Fest, Cluj Docuart Fest, Caravana Docuart, Bucharest Art Film Festival, Proiecţiile Docuart, Academia Docuart etc.

.........................................................................

„Manifestaţia din 15 noiembrie 1987 a fost primul protest politic de masă din istoria comunistă a României. Evenimentul este aproape necunoscut. Au trecut de atunci 30 de ani. Populaţia României s-a primenit cu o generaţie ce nu cunoaşte mai nimic despre întâmplările şi pătimirile care au marcat profund această societate şi i-au denaturat destinul. Nevoia recuperării memoriei este acută. De aceea am făcut Braşov 1987. Doi ani prea devreme. Un documentar prin care să le povestim tinerilor de azi ce s-a întâmplat atunci, şi care să rămână ca o dovadă”, a explicat regizorul documentarului „Braşov 1987. Doi ani prea devreme”, Liviu Tofan.

„Braşov 1987. Doi ani prea devreme”, este o co-producție a Muzeului Județean de Istorie Brașov și Televiziunea Română.

Comentarii

Ultimă oră