Douăzeci și trei de oameni, cei mai mulţi dintre ei elevi de liceu, au murit la Bâlea Lac, în cea mai gravă avalanşă care a avut loc vreodată în România. Astăzi, 17 aprilie, se împlinesc 38 de ani de atunci, însă amintirea clipelor tragice este încă vie pentru cei care le-au trăit. Muntele le-a reamintit atunci oamenilor că este suveran şi că orice pas greşit, acolo, sus, poate fi fatal, scrie digi24.ro.
17 aprilie 1977. Trecuse o lună și jumătate de la marele cutremur care lovise România. Era ultima zi a vacanţei de primăvară pentru elevii şi profesorii de la Liceul German din Sibiu, care se aflau în tabără de schi la Bâlea Lac. Ninsese mult, trei zile şi trei nopţi, iar zăpada atingea câţiva metri, până la acoperişul cabanei Bâlea. Instructorul de schi care conducea tabăra elevilor a hotărât, totuşi, să-şi scoată grupa la o ultimă tură. Salvamontiştii, care ştiau că zăpada depusă este instabilă, au încercat să-l împiedice.
Liviu Miu, şeful echipelor de căutare, povestește: „Nu l-a putut opri. Au discutat în contradictoriu, tot şi el, nimica. La el nu exista, la nemţi în general, în tabere din ăstea, aşa, ei hotărăsc. Apăi dacă zice profesorul aşa, toată lumea! Nu se discută!” Au ieşit cu toţii pe versant şi, aşa cum făceau de obicei, au început să-şi amenajeze singuri o pârtie, bătătorind zăpada cu schiurile.
O bucată imensă de zăpadă s-a desprins atunci de pe versant. Acolo se aflau şi copiii, împreună cu profesorii lor, şi se pregăteau să coboare pe schiuri. Unul dintre elevii din grup şi-a dat seama în ultima clipă că şi-a uitat ochelarii de schi în cabană. S-a întors după ei, însă, când a ieşit din nou pe uşă a rămas îngrozit. „În sala de mese a intrat un copil şi cu o voce sugrumată a pronunţat cuvintele Afară este o avalanşă! Şi auzindu-l, eu m-am ridicat să văd în ce loc al Căldării Bâlii a fost avalanşa. Ajungând în tocul uşii mi-am îndreptat privirea spre pârtia care cu puţine minute înainte era plină de elevi şi profesori sibieni. Pârtia era goală... ”, povestește Dan Căpitan, martor al grozăviei din 1977.
Neatenţia i-a salvat copilului viaţa. Toţi ceilalţi 19 colegi ai săi din tabăra de schi au fost îngropaţi în zăpadă. Odată cu ei, şi instructorul care a condus tabăra, un dascăl, o profesoară tânără, însărcinată în luna a patra, şi un turist din Braşov. Echipa de salvamontişti care era de gardă la Bâlea Lac s-a văzut cu totul depăşită de dimensiunea tragediei. A alertat imediat conducerea de la Sibiu, însă pentru salvatori s-a ivit un nou obstacol.
CONTINUAREA PE: digi24.ro
