Între anii 1950 şi 1960, pe altarul oraşului se vedea un nume care stârnea fiori celor „sovietizaţi” forţat. Din puieţi de brazi, a fost scris de către silvicultori, ajutaţi de muncitori şi elevi, numele localităţii: Stalin. Şi Poiana Braşov era numită Poiana Stalin.
După venirea comuniştilor la putere, în România, ca de altfel în toate statele ce trecuseră la socialism, a început nebunia denumirilor de inspiraţie sovietică. Au apărut oraşele Stalin, Vasile Roaită, Gheorghe Gheorghiu-Dej, grădiniţele „Drumul lui Lenin” sau „Ana Pauker“ sau Ocolul silvic „Karl Marx“. În jur de 12.000 de localităţi, străzi, uzine şi fabrici au fost botezate după fondatorii comunismului - Marx, Engels, Lenin şi Stalin. Actul de botez al oraşului nostru datează din septembrie 1950, când Marea Adunare Naţională a aprobat legea de înfiinţare a celor 28 de regiuni şi 177 de raioane, după modelul administrativ sovietic. Un banc din epocă spunea că această onoare i-ar fi fost rezervată municipiului Sibiu, dar comuniştii s-au gândt că ar fi fost ciudat ca la alimentara să se fi cerut „salam de Stalin”.
Capitala regiunii Stalin. Până pe 24 decembrie 1960, Braşovul s-a numit Stalin şi a fost capitala regiunii cu acelaşi nume. Pentru a fi pe placul stăpânilor de la răsărit, autorităţile s-au gândit să scrie şi pe Tâmpa numele nou al oraşului. Silvicultorii au primit ordin să defrişeze pomii şi să sădească brazi , în aşa fel încât să formeze numele dictatorului.
Teroarea dată de această denumire, care sărea în ochii celor care-şi aruncau ochii spre Tâmpa era amplificată şi de o statuie a lui Stalin, turnată în bronz masiv, aşezată în faţa Poştei centrale. Şi Poiana Braşov s-a numit, bineînţeles, Poiana Stalin.
Prietenia cu poporul sovietic. Iată cu ce entuziasm consemna presa vremii prietenia cu poporul condus de Stalin: „Delegaţia de stahanovişti sovietici venită în ţara noastră cu prilejul Lunii Prieteniei Româno-Sovietice a vizitat miercuri oraşul Stalin. La uzinele „Steagul Roşu” muncitorii, tehnicienii şi funcţionarii au întâmpinat cu entuziasm pe stahanoviştii Pavel Bakov, vestitul strungar, M.I. Nikisin, maistru sondor, laureat al premiului Stalin şi A.D. Abundov, preşedintele Comitetului Central al sindicatului muncitorilor din industria petroliferă din Uniunea Sovietică. În faţa unui mare număr de muncitori şi tehnicieni, Bakov a făcut o demonstraţie practică la strungul tovarăşului Vlad Emeric. Deşi maşina nu era în bune condiţiuni de funcţionare, fiind defect unul din cele două pinioane de cuplat, stahanovistul a obţinut un strălucit rezultat.” - Fragment din articolul „Stahanoviştii sovietici au vizitat oraşul Stalin, publicat în Scânteia din 28 octombrie 1950.
Hruşciov ne –a „scăpat” de Stalin. Succesorul lui Stalin, Nikita Hruşciov, a încercat să şteargă cultul personalităţii pe care acesta îl crease. „Destalinizarea” a început la finalul anului 1960. În 25 decembrie 1960 , într-un Raport publicat în ziarul Drum nou despre proiectul de lege privind împărţirea administrativă a teritoriului Republicii Populare Române, prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se scria că Regiunea Stalin se propune să se numească Regiunea Braşov, cu reşedinţa în oraşul Braşov. Anul următor, în 1961, brazii cu care era scris STALIN pe Tâmpa au fost şi ei retezaţi, printr-o dispoziţie de partid. Se spune că pădurarilor le-a fost milă să taie toţi brazii, însă pentru a pieri acel înscris au fost plantaţi alţi copaci, alături. Mulţi ani după aceea, se mai putea distinge vag un rest al numelui dictatorului - „LIN”. Alte urme ale acelui deceniu sunt câteva cărţi poştale deţinute de colecţionari, în care apar denumirea oraşului şi statuia lui Stalin.
Elena Cristian
